Ma intorc cu drag

Mi-e dor de scris...Mai am nevoie de o mica pauza...Inca putin...

După bunica Sultana

După aproape 40 de ani, cineva revine în locurile vacanțelor copilăriei. Ce spațiu mirific, special creat pentru oameni destoinici, hotărâți. Chiar și aprigi, cum era bunica Sultana, bunica soțului meu, din partea tatălui. După 30 de ani de căsătorie ai mei, azi am reușit să fac ceea ce mi-am propus de foarte mult timp. Am aprins o lumânare la mormântul acestei bunici minunate. Azi probabil, trebuia să ajungem acolo. Într-o zi însorită, care ne-a deschis noi perspective...De viitor. Voi reveni cu o postare dacă mi se îndeplinește dorința. Bunica Sultana e aici, cu noi și în rugăciunile noastre.

Dor de cinci ani

19 martie 2019, la ora 19, mama a ales sa plece. In lumea buna, fara tristeti, dureri, suferinte...Cum ramane cu noi, cei care ducem dorul? De 261 de saptamani, dor.

Final de an cu de toate

Final de an minunat pentru mine si pentru familia mea. Nu mai conteaza ce ramane in urma, din alte planuri. S-au dus si bine au facut. Nu uitati sa ramaneti sau sa deveniti OAMENI, indiferent de averi si functii. Ele pot trece...OAMENII raman. La multi si fericiti ani!

Reuniune după 10 ani

Ce loc minunat să scrii despre emoții personale. Mi-am revăzut foștii studenți, seria 2013 și emoțiile au fost pe măsura timpului așternut, mai ales, pe tâmplele mele. Ei, înfloritori, neschimbați aproape, dar maturizați frumos, decent, cuminte, așa cum chiar mi-aș fi dorit să-i revăd. Conexiuni prin zoom în depărtări, atât cât s-a putut interveni: Vietnam, Norvegia, Emirate, Germania, Oman și chiar și de acasă, pentru cei care n-au putut ajunge ”în bănci”. Ce să-ți dorești mai mult, ca și cadru didactic? Misiune îndeplinită din partea mea, merg mai departe (deși gândurile și stările din sistem sunt total modificate) și sper într-o instalare a normalității, măcar până ies și eu la pensie.2013, promoție de succes! Oameni frumoși realizați atât în plan profesional, cât și în plan personal! Ce vremuri am prins cu toții, împreună! Să vă fie bine și să ne revedem cu mare interes, pentru că, nu-i așa, nu e nevoie de foarte multe pentru a fi fericiți! De fapt, asta ne trebuie, fericire! La bună revedere!M.P.

Dupa patru ani

De patru ani a plecat mama. Nu stiu unde si de ce...Poate, asa cum se spune, e intr-o lume mai buna. Mie mi-e tot mai dor de ea.

Neuchatel cu persoane dragi

Cand ai modele in viata esti un om norocos. Si putin mai bogat decat altii. Cariera de cadru didactic, se datoreaza, in mare masura, profesorilor mei. Nu toti mi-au placut, nu toti m-au placut. E o glumita care-mi place mult. Studentii care m-au cunoscut, sunt si ei imprastiati prin tara, prin lume...Cu multi tin legatura, pentru ca imi sunt foarte dragi. Intamplator (sau deloc!) unul dintre fostii mei studenti se afla foarte aproape de locul in care, dupa 40 de ani, mi-am revazut profesorul drag. N-am rezistat tentatiei de a-l intalni si pe el, pe Alex si pentru foarte scurt timp (din pacate) l-am putut revedea in aceeasi zi plina de emotii. Emotii si cu el, in poza atasata. Alex este un om minunat care a ajuns foarte departe. Poate ca a avut modele in cadrele didactice. El a muncit foarte mult, departe de casa lui si a reusit! Ce menire sa fii cadru didactic! Ce emotii! Ce bucurii! Intr-o singura zi de august 2022.

Dupa 40 de ani...

Pare de necrezut. Dar am reusit, in final, revederea. Au trecut 40 de ani de cand am terminat clasa a VIII-a si de cand m-am despartit de cel mai minunat colectiv in care m-as fi putut afla. Profesorul nostru drag, profesor de limba romana si dirigintele nostru, a fost OMUL care ne-a ”sudat”. CEAUSOGLU CRISTIAN. Pe el nu l-am mai vazut de 40 de ani, desi am tinut virtual legatura. Am mai organizat reuniuni cu fostii colegi, dar fara dansul. In ”echipa” noastra a fost si fiul dumnealui, bun prieten cu multi dintre colegii mei. Viata i-a dus departe...Prea departe sa putem facilita reuniuni si cu dansul. In aceasta vara s-a intamplat minunea. Am strabatut Elvetia, numai sa-l revad. Cel mai drag profesor, la 80 de ani, este neschimbat. Poate mai trist ca boala care a ”ingenuncheat” lumea in ultimii ani, i-a luat persoana draga sufletului, sotia. Acelasi mers, aceleasi gesturi, aceeasi minte si acelasi glas. Ce zi minunata, inainte de ziua mea de nastere! AUGUST 2022, Neuchatel, Elvetia.

Covid 19 - test pozitiv

Nu e o postare neaparat despre mine. Este despre...covid. Vaccinata cu trei doze, tematoare si super atenta la spalatul pe maini si la mersul prin mari aglomerari umane timp de doi ani...Pana intr-o zi...Nu tu dezinfectant pe maini, nu tu fereala de lume...Debut atipic de boala, de parca numai mie mi se putea intampla una ca asta. Stare de urgenta, ce sa mai...Criza de inima, pe care n-o mai acuzasem niciodata pana atunci. Stare de voma. Chemat salvarea in miez de noapte. Nimanui nu i-a trecut prin cap ca asta poate fi debut de covid. Hai ca mie nu mi-a trecut prin cap, ca nu sunt medic sau nu lucrez in bransa, dar nici cei care vin sa te ajute nu se ”prind”? Am ramas o noapte cu covid, cu un algocalmin injectat si o pastila sub limba (nu stiu ce a fost, ca tensiunea era putin peste 12)  si cu replica ”stati linistita, doar v-ati panicat!” Pe bune??? Durerea in gat si febra au aparut a doua zi (sau cand se crapa de ziua). Moleseala si dureri in toate fibrele corpului. Test rapid de saliva cat se poate de negativ. Simptomele cresteau in intensitate si nu stiam incotro sa o apuc...Doar testul PCR a confirmat boala (dar eu iesisem contaminata pe strada pana la un centru de analize, ca asa e sistemul. Te lasa liber, dar cand platforma dedicata te ”inregistreaza” ca pozitiv, alerta mare si catre medicul de familie si catre DSP, sa stai izolat cinci zile). Oricum, nimanui nu-i pasa ce faci. Din spirit civic exagerat, am respectat (desi eu m-am infectat pentru ca cineva nu m-a anuntat ca este pozitiv) izolarea. Apoi, evident, s-a infectat si sotul meu. Am primit tratament de la medicul de familie. Sa speram ca a fost unul bun. Noi ne simtim mai bine acum.Cati oameni isi permit sa faca test PCR? Pe noi ne-a costat 212 lei/pers. Cati oameni fac teste (ieftine) acasa si anunta pe ceilalti daca sunt pozitivi? De ce restrictiile deranjeaza atat de mult? Pentru ca raspunsurile sunt atat de simple. Oameni buni, protejati-va cat se poate de mult. Si inca ceva...Nu mai permiteti chiar oricui sa va dea sfaturi ca stiu ei mai bine cum e cu chestia asta...Si cu complotul asta mondial...M-am amuzat teribil, dar m-am si infuriat. Sa mai indrazneasca cineva sa deschida gura...Ca de scris nu stiu multi sa o faca. Sa fie cu sanatate!

19 martie 2022 - MAMA

Au trecut trei ani de la plecarea ei și azi am reușit să ne întâlnim și la ea, acolo unde a ales să se odihnească. Comemorarea ei ne ține cu gândul la ea. O avem în suflet pentru totdeauna. Toți strănepoții au vorbit despre ea azi. Și asta e foarte mult, mai ales pentru mine. Am reușit. Dar tare dor ne este tuturor.

teste pozitive

Nu pot sa cred ca sunt oameni (cu litere f mici) care aleg sa ascunda ca sunt infectati. Apoi testul PCR pozitiv obliga la corectitudine. Impresia pentru prima fraza conteaza. Gandesc o postare mai profunda. Acum chiar ca m-am blocat...

Revenire. erineveR

 Am promis ca revin...Curand.

PANDEMIE

Ce interesant subiect. Asa era in 16 martie cand s-a instituit starea de urgenta. Care nu s-a terminat. Nici pandemia. Cate s-au adunat de scris. Totul doare atunci cand ai mai mult timp de gandire. In pandemie nu obosesti. Esti "mutat"in online si asta iti ocupa tot timpul. Revin. Sper... Sigur ca revin.

Simplu

Simplu si firesc un sincer MULTUMESC doctorului care mi-a salvat viata. Au trecut zece ani de atunci si continui sa ma bucur. Ca o mai am. Cu bunele si relele si tristetile ei. O am. Multumesc, Botnari Valeriu!

Promisiune

As vrea sa pot reusi, vreodata, dar foarte curand, sa scriu o carte despre mama mea. In viata ei au incaput atatea alte vieti, ca merita o poveste. Cat se poate de reala. Venita dintr-o familie de oameni simpli, de la tara, cu frica de Dumnezeu, dintr-o familie cu noua copii asezati cu mandrete la casele lor, mama a stiut de la parintii ei sa fie demna si iubitoare de oameni. A trait 86 de ani atat de intens si atat de frumos, ca asta nu se poate tine departe de nepoti si de stranepoti, de care era foarte mandra. Simplitatea si bogatia ei sunt atat de speciale si de pline de invataminte si semnificatii. Nu am doar pozele, filmele, atingerile, soaptele, intamplarile in mintea mea. Am toata viata ei, atat de speciala si atat de neuitat. Promit, mama, sa nu las nimic nestiut, nevazut, necunoscut despre tine. Doar asa pot sa ma mai alin. Doar asa pot sa te simt langa mine, asa cum simt acum, cand scriu. Nici nu stiu de ce plang. E un amestec de sentimente in sufletul meu...Stiu doar ca atat de dor imi este de tine.

Miruna

Am promis sa folosesc cuvintele calde care m-au ajutat in momentele grele. Nu toata lumea stie si poate sa consoleze. Cand am pierdut-o pe mama am stiut ca nici eu n-am putut sa o fac pentru altii. Nu se compara cu nimic aceasta pierdere. Nu esti pregatit niciodata pentru asta. Oamenii incearca. Unii reusesc sa aline. E putin, dar important si special. Am promis, Miruna, ca voi folosi cuvintele tale, care m-au alinat intr-o zi de mai...Iti multumesc si acum si daca, doar gandindu-te la mine, vei zambi, eu chiar mi-am facut treaba.

Miruna mi-a scris intr-o seara asta:

'' Bună seara! Iertați-mi ora tarzie la care va las acest mesaj, dar doresc sa va transmit cateva ganduri! Vă mulțumesc personal pentru toata caldura pe care mi-ati oferit-o prin simpla privire blanda si calda a dumneavoastră, pentru cuvintele pline de învățătură si pentru glumele care mi-au descretit fruntea zi de zi și pentru zambetul ce mi-a inseninat diminetile grele! Sper din suflet ca toata caldura pe care o oferiti celor din jur sa se întoarcă in sufletul dumneavoastră si sa il aline, astazi fiind trist! Va transmit cea mai calduroasa imbratisare si va doresc multa putere si sa zambiti vesnic, sa molipsiti oamenii cu el ca de fiecare data! Seara linistita!''

 Cat de mult inseamna, uneori, un gand de seara...Multumesc!

2019, dupa 15

Ce inceput de an...Cata tristete in primele trei luni. Cata agonie in urmatoarele. Persoane dragi "pierdute" in lacrimi, dincolo de niste triste morminte...Am incercat sa scriu, dar nu am reusit pana azi. Credeam ca pierderea matusii dragi, in 15 februarie, mi-a pus capac sau a lasat fara capac lacrimile curgand. Nici nu ma dezmeticisem bine, ca pe 19 martie a plecat mama. Asta a schimbat totul si nimic nu mai este ca la inceput. Intr-o nebuna invalmaseala in mintea mea, vad poze, filmulete, amintiri din memorie, atingeri, soapte, respiratii. E ca intr-un cerc din care, cu siguranta, nu voi mai iesi niciodata. Si numaratoarea are alta semnificatie acum. Am ajuns azi la 15 si de-asta am ajuns sa scriu aici. Ma indeamna, ma imbie la scris...Mi-e tare dor de mama si astept, in zadar, de 15 saptamani. Azi am gatit, asa cum am facut cand am asteptat-o de la spital...Stiu ca nu mai vine si totusi astept ceva...Raman cu dorul.

Prezentatoare

Ce dor mi-a fost sa scriu ceva pe aici...Timpul dicteaza, uneori, in favoarea altor activitati. Ne indreptam cu pasi repezi spre inca un final de an. Altadata, aveam mai mult timp de scris. Sau poate mai mult chef. O sa incerc sa grupez actiunile din ultimele luni si sa mai postez cate ceva dragut. O dezamagire ma urmareste, totusi. Am fost prezenta, ca in ultimii ani, la o manifestare de poezie si muzica, in orasul natal. E vorba despre un act de cultura, pana la urma. Sa promovezi cultura, prin incultura unei obscure prezentatoare, a fost o mare dezamagire. Poate reusesc sa aflu cum de a ajuns acolo. Tocmai ea. Am revenit in forta, cu ochiul critic...Ups...Nu asta am vrut. Asta a iesit. Pe curand.

IMPOZITE, BIRURI SI TAXE

Adrian Paunescu, mai actual ca niciodata

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!

Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?
Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!
Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!
Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.
Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!
Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.
Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.
Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.
Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm “Quo vadis?”,
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.
La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul.

Televiziunea publica

Ce experienta interesanta am trait pe final de an in televiziunea publica, pentru prima data in interior, in studioul emisiunii CASTIGA ROMANIA. Experienta, chiar si ca sustinator, a fost una interesanta si chiar captivanta. ca o chemare...De vazut continuarea si in prima zi a anului 2018. Pana atunci, tuturor un calduros

LA MULTI ANI!