miercuri, 31 decembrie 2014

URARE

Fie ca anul 2015 sa va aduca cele mai mari satisfactii in toate planurile, sa fiti sanatosi si sa va bucurati alaturi de cei dragi !

LA MULTI ANI !

sâmbătă, 27 decembrie 2014

UNICEF

Bună,
 
Ai văzut ce face UNICEF? Uite-aici: https://www.youtube.com/watch?v=JjdW1yeDFQI&list=UUoTy3LrbOAanReJvGtPH9dw

Pe mine m-a impresionat! Nu știam că jumătate din părinți țipă la copii când greșesc. Nici nu vreau să mă gândesc cum o să fie copiii aceștia când vor crește mari!

Eu m-am înscris în campania UNICEF împotriva violenței verbale asupra copiilor, poți și tu să te înscrii aici: www.unicef.ro/opresteviolentaverbala ?

Mulțumesc,
Maria

luni, 8 decembrie 2014

Primiti cu colinda ? De ce nu ?

<< Colindele romanilor fac parte din fondul cel mai secret al tezaurului spiritual universal, fiind dovezile vii ale stravechimii noastre crestine. In sunet de cantec intra si ies colindatorii din casele romanilor, facandu-i pe acestia sa se simta mai buni, mai bogati, mai sanatosi, mai darnici.
.
Chiar daca in ultimul timp multi alti prestigiosi cantareti romani au scos discuri si casete cu colinde, doar Stefan Hrusca ramane, in acceptia ascultatorilor, “Numitorul comun” al colindelor romanesti. El, si nimeni altul, a tinut aprinsa in inima noastra lumina de candela a colindelor. Si tot el, prin colindele sale, ca nimeni altul, izbuteste sa ne adune pe toti si sa ne faca sa simtim ca, indiferent unde ne-am afla, suntem trup si suflet ai acestui pamant, cum suntem cu trup si suflet ai credintei crestine.
Intraductibile din pricina unor structuri lexicale arhaice, colindele romanilor sunt ca niste minuni de aur prea adanc ascunse sub colbul vremurilor, minuni pe care, in afara specialistilor impatimiti, prea putini mai au prilejul sa le atinga intr-o lume si intr-o vreme apartinand civilizatiei tehniciste. >>
 (George Tarnea)

Am copiat o postare de pe pagina oficiala a indragitului artist. Sunt oameni care nu l-au ascultat pe Stefan Hrusca suficient. Sau care nu stiu ca el nu canta numai colinde. Mai e putin pana la revederea intr-un concert de colinde. M-a intrebat cineva daca nu-mi ajunge cat il ascult si daca nu e prea mult sa-mi doresc sa-l revad pe scena de fiecare data cand este posibil. Nu, nu e prea mult. Si daca in fiecare an e CRACIUN inseamna ca trebuie sa ne plictisim ? Sau sa ignoram ? Deci, de ce nu ?

Si pentru ca STEFAN HRUSCA s-a nascut pe 8 decembrie, pentru cei 57 de ani, transmit si pe aceasta cale un calduros 
LA MULTI ANI !

sâmbătă, 6 decembrie 2014

RMN

Nu stiu altii cum mai sunt, dar eu, cand ma gândesc la stările mele din ultima vreme, mai că-mi vine să sar de bucurie, pentru că în urma unei investigaţii cu magneţi (cum îmi place să spun pe scurt despre REZONANŢA MAGNETICĂ NUCLEARĂ) se pare că am un creier de invidiat. Adică totul e normal (deocamdată verificată doar partea cerebrală), dar stările mele sunt aceleaşi. Şi atunci cum să fiu bine dacă totul e ok pentru unii şi pentru mine mai mult decât groaznic...Pentru cine e curios să ştie, deşi nu doresc nimănui să ajungă la astfel de investigaţii, testarea în sine presupune doar semnarea unui acord între părţi. Şi curioasă din fire, găsesc în formularul cu pricina, informaţia că e posibil ca, în timpul investigaţiei, să fie necesară administrarea substanţei de contrast. Pun întrebarea în ce condiţii se întâmplă asta şi asistenta, foarte amabilă şi potrivită pentru un spital privat (că altfel nu prea ai curaj şi în care am ajuns ca asigurat, deci cu costuri compensate) îmi spune că numai dacă medicul consideră că vrea să vizualizeze ceva neclar în imagine, se va întâmpla asta. Procedura poate dura până la 20 minute. În orice moment se poate întrerupe aceasta (procedura) sau dacă tu nu suporţi zgomotele (care nu sunt atât de puternice pe cât am fost eu informată)şi ai posibilitatea să "atenţionezi" sau dacă este necesară administrarea substanţei de contrast. Înţelegeţi că nu ştiu când au trecut cele 20 de minute, pentru că am stat cu sufletul la gură să nu cumva să i se pară doctorului ceva pe acolo...Se pare că nu e nimic anormal, doar eu mă mai consider uneori aşa, când mă simt sau prea obosită, sau prea stresată. Aşa că acum sunt în căutare de remedii pentru stres. Dacă cineva are o reţetă, abia aştept să o încerc. Sănătate tuturor !

luni, 1 decembrie 2014

vineri, 7 noiembrie 2014

Intrebari pentru presedintele meu. Acela care va urma.

Am fost intrebata saptamana asta de cateva ori daca am fost la vot si pe cine am votat. Am raspuns afirmativ la prima intrebare, fara sa dau numele celui "stampilat". Am primit o lectie inainea votului de la fiica mea care inca nu are drept de vot. Mi-a spus ca daca ar putea sa voteze, ar stii foarte bine ce are de facut.A venit si cu argumente (ca nu degeaba face debate !). Toate argumentele ei stateau in picioare. Eu n-am fost in stare sa fac o asemenea analiza. Sau poate m-am saturat de analizele altora expuse excesiv pe la diverse posturi de televiziune. Eu parca nu mai stiu ce am de facut. Eu as alege un presedinte care sa-mi raspunda afirmativ la urmatoarele intrebari :
1. Intr-o tara in care am trait si pe care am iubit-o cu un patriotism firesc, zic eu, pot sa traiesc decent ?
2. In tara in care avansez in varsta, pot sa raman un sprijin, macar moral,  pentru copilul meu ?
3. Poti tu, presedinte al tarii mele sa-i oferi copilului meu sansa sa traiasca in tara in care s-a nascut ?
4. Poti tu, presedinte al tarii mele, sa ma faci sa-mi fac in continuare datoria la locul de munca cu pasiune si daruire, asa cum ar trebui sa se intample ?
5.  Poti tu, presedinte al tarii mele, sa ma faci sa nu ma simt umilita cand solicit un credit la banca, desi am parcurs toate treptele posibile de scolarizare in tara asta (si ar trebui sa am un salariu decent) si n-ar trebui sa-mi fac griji pentru nevoile firesti ?
6. Poti tu, presedinte al tarii mele, sa ma faci sa gasesc in sistemul sanitar romanesc, de care vei fi responsabil, raspunsuri la intrebarile care nu au inca raspunsuri ?
7. Poti tu, presedinte al tarii mele, sa-i raspunzi afirmativ mamei mele ca ar fi putut supravietui in tara asta, cu pensia pe care o are, daca nu ar fi avut un sprijin in copiii ei ?
8. Poti tu, presedinte al tarii mele, care vei fi si presedintele meu, sa nu promiti ceva ce nu poti sa faci ?

P.S. Tocmai am urmarit o emisiune TV care m-a intrigat si acesta e motivul pentru care am indraznit sa pun asemenea intrebari. Dar cum blogul meu nu este citit decat de apropiati, stau linistita ca nu va avea niciunul ocazia sa raspunda. Si nici eu ocazia sa-i aflu vreodata raspunsurile. Problemele de sanatate cu care m-am confruntat in ultima vreme m-au ingrijorat si poate si asta e motivul acestei postari. 


miercuri, 5 noiembrie 2014

Poetul inimilor noastre. Si al meu. ADRIAN PAUNESCU

Desi plecarea lui din lumea asta coincide cu un moment special din viata mea, nu pot sa trec peste asta. Poetul va avea un loc important in inima mea. Si chiar daca se implinesc patru ani de la plecarea lui, el este viu in mintea mea si sunt fericita ca am reusit sa-i fac pe multi sa-l citeasca, macar si in ultimii ani. Nu cred ca pot spune mai mult. O prietena virtuala i-a dedicat o poezie. Semn ca el va ramane permanent printre noi. Si daca vom avea noroc poate, intr-o lume de noi nestiuta inca, ne vom regasi si vom vedea....

marți, 4 noiembrie 2014

20

Acum 20 de ani, la ora aceasta, imi admiram emotionata rochia de mireasa. Se apropia momentul asteptat. Aveam emotii si era firesc sa fie asa. De atunci am strabatut impreuna 20 de ani de casnicie fara cusur. Trairile profunde nu au nevoie de multe cuvinte. Dar simt nevoia sa spun ca-i multumesc partenerului meu de viata pentru cea traita in ultimii 20 de ani. Ca sunt implinita, asa cum am mai scris aici, pe toate planurile. Ca-i multumesc fiicei mele ca este ingaduitoare cu parintii nascuti in alta vreme si-n alte vremuri. Si cu aceasta ocazie ii transmit ca-i tin pumnii pentru competitia la care urmeaza sa participe, departe de casa. Sper sa-mi rezolv repede problemele de sanatate care m-au tinut departe de blogul meu si promit sa povestesc in fiecare an ce mai este nou. In viata mea. LA MULTI ANI, DRAGII MEI !

vineri, 29 august 2014

DEBATER

Cand Ioana m-a anuntat ca vrea sa faca DEBATE, recunosc ca nu prea stiam despre ce e vorba. Profesorul indrumator, dupa "admiterea" ei intr-un astfel de club, a invitat parintii la o sedinta. Am participat cu interes si am asistat la o "demonstrativa" a celor cu vechime, toti elevi de liceu si acum coordonati de tineri studenti entuziasti. Asistasem la o dezbatere academica pe care nu ai ocazia sa o vezi mereu. Am cunoscut astfel, in decurs de un an niste tineri extraordinari, care muncesc foarte mult la pregatirea "cazurilor". Se dezbat motiuni la care cei ce ar trebui sa fie asi in domeniu (politicienii nostri de tinichea) o dau in bara. Tinerii pe care i-am cunoscut si din al caror grup face acum parte si copilul meu, stiu ce vor si stiu sa se bata pentru ei. E un bun castigat de ei, prin munca lor, prin efortul lor. Se distreaza si ei cat pot, dar permanent sunt in priza. Ioana tocmai participa la nationala si cu o seara in urma am "certat-o" putin ca inca lucra la un caz pentru a doua zi. I-am transmis intotdeauna, cat am putut de didactic si pedagogic, ceva de genul "nu se ingrasa porcul in ajun". Argumentul ei m-a redus la liniste si mi-a explicat ca, toate motiunile sunt clare, dar evenimentele la care se face referire in ele se pot modifica de la o ora la alta. Ceea ce s-a intamplat si acum si la concursul din Cehia, din primavara asta. Mai invat cate ceva, abia am trecut de primul an de mama de debater... Dupa ce se va termina aceasta nationala, va urma un OPEN. In acest timp, toti elevii de liceu care dezbat sunt in vacanta. La ei a fost una extraordinar de plina. Dar au stiut sa se distreze si la munte si la mare si cred ca aproape in fiecare zi ...Scriu asta ca sa ma cert acum, ca am cam stresat-o in vara asta. Si ea probabil are un meci chiar acum...Dar sunt cu ea in gand permanent si stiu ca face cu pasiune ceea ce face si stiu ca va reusi sa faca ce si-a propus. Si cred ca stie ca noi o vom sprijini mereu. Nu e usor sa fii mama. Si nu e usor sa fii mama de debater. Dar e foarte frumos. BAFTA, Ioana !

duminică, 3 august 2014

82

Ca în fiecare an, adăugăm, la 3 august, câte un trandafir vârstei mamei. Ne bucurăm că o avem printre noi şi azi mă grăbesc să postez, pentru că în curând casa se va umple cu nepoţi şi un strănepot. Vremea caniculară nu ne împiedică să o sărbătorim cum se cuvine şi cum merită, pentru tot ce a făcut pentru noi toţi !

Să ne trăieşti mulţi ani, cu multă sănătate !  
LA MULŢI ANI !

luni, 28 iulie 2014

Cordonul ombilical

M-am gandit cateva zile cum sa gasesc titlul potrivit pentru postarea asta. Cu gandul la Ioana mea si la prima noastra legatura, mi-a venit ideea titlului ales. Cred ca nu realizez inca faptul ca Ioana e atat de mare si atat de frumos asezata pe drumul ei....Prima noastra legatura a fost cordonul ombilical. Dupa care au venit, firesc, lucrurile si trairile si intamplarile. Parca nu-mi vine sa cred ca se apropie majoratul ei si, desi o contrazic tot timpul, nimic nu va schimba relatia noastra. Poate sunt prea cicalitoare si poate uneori, mult prea severa. Poate e un defect profesional sau chiar un egoism matern, de care, desi sunt putin constienta, nu ma pot debarasa. Vremurile pe care le traiesc eu sunt altele decat cele ale parintilor mei. Vremurile pe care le traieste ea sunt altele decat ale mele. Convietuim (uneori mai greu) trei generatii atat de diferite...Tot ce-mi doresc este ca ea sa-si poata alege drumul corect in viata. Sa faca ceea ce-si doreste cu adevarat. Si chiar daca uneori sunt enervanta si chiar daca, desi e vacanta, sunt cu gura pe ea tot timpul, sper sa ma inteleaga si sa creada ca, atunci cand mama isi iubeste puiul atat de mult este posibil ca prima lor legatura sa nu fie inca taiata. Si pentru asta mama trebuie sa fie intelegatoare si copilul ascultator. Si vacanta sa fie linistita, pentru ambele parti. Vacanta placuta tuturor copiilor (orice varsta ar avea) si parintilor lor !

duminică, 20 iulie 2014

20 IULIE 1943

E data la care s-a născut poetul Adrian Păunescu. Mă întrebam dimineaţă de ce oare părinţii nu i-au ales numele de Ilie, pentru că azi e ziua acestui Sfânt...De ce oare Adrian ? Într-o analiză numerologică personală am găsit că semnificaţia numelui lui se reduce la 3, ceea ce înseamnă că are " o imaginaţie prolifică şi talentele artistice dau naştere unor concepte strălucite. Acest lucru permite să vedeţi toată frumuseţea vieţii şi să o aduceţi şi celorlalţi ". Mie mi-a adus o bucurie specială în viaţă. L-am cunoscut la spectacolele Cenaclului Flacăra, i-am sorbit poeziile şi am fost încântată să-i învăţ şi pe alţii să-l citească. Şi să-l aprecieze pentru ceea ce a fost. Şi pentru ceea ce va fi. L-am abordat ca redactor-şef al Revistei Flacăra şi într-un sistem totalitar pe care, la vremea aceea nu-l înţelegeam, m-a ajutat. Şi n-am putut să-i mai mulţumesc niciodată. Am făcut-o la mormântul lui, la care, recunosc, am ajuns o singură dată. Adrian Păunescu ocupă un loc special în inima mea. Şi azi, pentru cei care poposesc pe blogul meu, postez ultima lui poezie.

DE LA UN CARDIAC, CORDIAL


De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,

Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
În jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei,
Păziti-va si inima, si gândul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorându-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscând ca patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Da-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Si tarii mele minima dreptate.

31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta.


La 5 noiembrie 2010 POETUL s-a stins.

miercuri, 25 iunie 2014

BALADE SPECIALE

Dupa o perioada destul de aglomerata, am gasit printre CD-urile muzicale si pe cel al lui Stefan Hrusca ce poarta titlul acestei postari. Il am la loc de cinste, cu autograful autorului, din 2007....Zilele astea l-am ascultat si ascult si acum. Ca sa nu incalc vreo norma, nu fac decat sa va invit sa ascultati, de oriunde veti face rost, aceste balade speciale, le spun eu si BALADE PENTRU SUFLETE FRUMOASE ! Sa fiti fericiti si ascultand aceasta muzica ! Eu adaug doar versurile uneia, scrise de George Ţărnea.

BALADA DĂRUIRII


N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nicio punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii tai, umbra ta.

marți, 13 mai 2014

URARE PENTRU ABSOLVENŢII 2014

Le-am transmis studenţilor absolvenţi, şi în acest an, gândurile mele bune şi emoţia pe care o trăiesc la fiecare final...Al lor şi parcă şi al meu... Într-un an universitar trist, în care îţi conduci pe ultimul drum un student, emoţia este cu atât mai puternică, când vrei să le transmiţi celorlalţi ceva încurajator. Dar viaţa îşi urmează cursul firesc. Ce mai înseamnă azi FIRESC ? Absolvenţii noştri iau drumurile străinătăţii şi noi tot continuăm să sperăm în minuni...Poate se vor înfăptui, cine ştie ?! Urarea mea "artistică" a fost o prelucrare a poeziei pe care, cu mult drag, o ataşez pentru toţi cei care mă citesc.

ORDINEA DE ZI
Adrian Păunescu

Dup-atâtea grozăvii care mai sunt
Şi-naintea celor ce vor fi
Noi, cei simpli şi cei buni de pe pământ
Vrem o altă ordine de zi.

Recunoaştem, sunt probleme fel de fel
Se mai vinde pielea unui urs
Dar înaintăm solemn acest apel
Dar înaintăm acest recurs.

Viaţa noastră unde e?
Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?

În cuprinsul tablei noastre de valori
Peste aur şi argint şi diamant
Pentru noi, ca simpli muritori
Viaţa-i lucrul cel mai important.

Viaţa noastră n-are parcă nici un rost
Viaţa noastră e un ban de schimb
Pe pământ noi, oamenii, o ducem prost
Şi murim absurd şi la netimp.

Dacă-i bal, atunci să fie, totuşi, bal,
Protestăm în modul cel mai crunt
Nu vrem milă sau concediu medical
Vrem să ne înscriem la cuvânt !

Haideţi să uităm să vieţuim urât
Mai avem pe lume ce iubi
Şi sătui de surogate până-n gât
Să refacem ordinea de zi.

Dacă-i bal, atunci să fie, totuşi, bal
Şi un ceai să fiarbă în ibric
Puneţi viaţa noastră punctul principal
Şi în rest să nu vorbiţi nimïc.

miercuri, 16 aprilie 2014

MAGIE

Exista o magie in aceste zile.Unii, ca si mine, o simt puternic. Altii simt, dar ignora. Poate multora nu le pasa. Exista magia bucuriei de a face lucruri bune. De a te impaca cu tine. Desi am trecut printr-o perioada dificila si desi am reusit sa mi-o explic, am ramas intr-un fel trista. S-au amestecat sentimentele. Oameni din preajma mea m-au dezamagit si nu pentru prima data. Am mai scris aici despre ipocrizie si vad ca unii nu se vindeca de asta. Eu nu mai vreau sa ma confrunt cu astfel de persoane. Ma retrag si-mi vad, mult mai linistita, de viata si de familia mea. Imi place totusi ca unii, desi nu vor recunoaste in veci, mai tin cont si de sfaturile mele.Si fac exact lucrurile pe care eu le faceam si pe care le blamau. Asta e viata, cu bune si rele. De-asta e magie acum. Eu vreau sa stiu ca putem trai cu totii, frumos si in armonie. Ca putem si trebuie sa redevenim OAMENI. Sa-i respectam pe ceilalti daca nu reusim sa-i iubim pe toti nu este prea greu. Sa fim sinceri, daca prieteni e imposibil, uneori putem. E magia care, daca ne invaluie, ne poate vindeca.

sâmbătă, 29 martie 2014

25 MARTIE, APROAPE IN AER

Asa cum am obisnuit, scriu in fiecare an de ziua Ioanei. M-a binecuvantat Dumnezeu cu un copil minunat, trimis intr-o zi mare. N-am avut stare sa postez. Nu are sens sa scriu cat de mult o iubim. Ea stie, cu siguranta, asta. Cu toate astea, nu pot sa nu-i spun aici LA MULTI ANI, COPILE DRAG ! Era cat pe ce sa-si petreaca ziua de nastere in...aer, in avion. A aterizat cu cateva minute inainte de miezul noptii. A fost la un concurs international la Praga. A fost o experienta extraordinara pentru ea. Si pentru noi, parintii ramasi acasa singuri. Am constientizat ca nu ne putem impotrivi dorintelor aprige ale ei de a fi cat mai departe. De a zbura, la propriu. Nu e deloc comod...Si stiu ca va citi si ea aici, de aceea nu pot sa ma exprim liber. Sunt dezamagita de boala societatii in care mi-am petrecut cei mai frumosi ani. Sunt dezamagita ca lucrez intr-un sistem aflat deja in coma. Toti spun ca se mai poate schimba ceva. O spunem din 89 incoace. Schimbarile in rau, da, s-au petrecut. In bine, oare cand ?

miercuri, 19 februarie 2014

Roata de rezervă

Incepusem ziua cu un bun tonus. Deşi mă sâcâie o ureche de câteva zile (ca urmare a faptului că am expus-o nepermis, neacoperită, când temperaturile au fost extrem de scăzute), aproape că nu vreau să mai bag în seamă toate nimicurile şi veselă, nevoie mare, mi-am vazut liniştită de treburi.  Pentru că vremea este superbă, am intrat într-o farmacie să-mi găsesc totuşi un remediu. Profesionistă, asistenta m-a invitat politicos la medic, semn că nu e simplu ce vrea urechea mea. M-a întrebat cum stau cu tensiunea şi i-am spus că nimic nu mi-o poate ridica peste 9 (exprimarea mea în termeni nemedicali). În următoarea oră am primit un telefon care m-a răvăşit, pur şi simplu. Am aflat de moartea stupidă a unui OM, soţ şi tată extraordinar. Cu puţin mai mic decât mine. FLORIN a murit stupid, în timp ce-şi schimba o roată la maşină, pe şosea, respectând toate regulamentele de circulaţie. O altă maşină a intrat în el. Şi s-a terminat. Era sănătos, realizat, împlinit pe toate planurile. Era fericit. Şi a murit. Ce suntem noi, de fapt ? Şi brusc, tensiunea mea a luat-o razna. Şi ce bine începusem ziua.

vineri, 24 ianuarie 2014

CÂT DE SIMPLU

Debutul fiecărui an, de şapte încoace, e trist pentru mine. Pentru că acum şapte ani l-am pierdut pe tata. Şi aş fi vrut să scriu aici pe 12 ianuarie când s-a întâmplat...N-am putut. Pentru că nu cred că aş găsi nici suficiente cuvinte, nici pe acelea care să spună cât de dor îmi este de el. E permanent în mintea mea şi, deşi încerc să fiu mai puternică, nu prea reuşesc. Evenimentul nefericit în care doi oameni şi-au pierdut viaţa, m-a găsit în faţa televizorului, cu lacrimi pe obraz. De ce am făcut asocierea cu tata nici eu nu mai ştiu prea bine. Poate pentru că am văzut mulţi oameni plângând de tragedia căreia i-aş spune naţională. De ce ? Păi chiar dacă a fost vorba despre zbor civil, motivul a fost de urgenţă medicală naţională. Am auzit atâtea explicaţii tehnice, atâtea comentarii inutile...Doi oameni au murit şi toţi pasagerii avionului, vii sau morţi, ar fi trebuit trataţi/transportaţi mai rapid  decât s-a întâmplat.S-au găsit nişte OAMENI destoinici care au răspuns cu braţele lor şi cu mintea ascuţită la întrebările la care puternicii ţării au tăcut. INCOMPETENŢA e la mare rang în ţara asta. Şi plâng pentru că mi-e dor de tata, aşa cum doi copii vor plânge după tatăl lor, pilotul. Şi plâng  pentru că doi părinţi vor plânge de dorul fiicei lor.  Copilul meu se dezvoltă cu eforturi într-o ţară care nu mai poate să îi ofere nimic bun. Va refuza să rămână într-o ţară în care nu se mai respectă nimic. Şi totuşi, există OAMENI, aşa cum am ştiut întotdeauna, care trăiesc SIMPLU şi dau lecţii. Lecţiile lor sunt gratuite. Nu se transformă, nu se convertesc în valute, în bogăţii. Ei ştiu să-şi scoată haina de pe ei şi să ajute. CÂT DE SIMPLU .

miercuri, 1 ianuarie 2014

URARE

LA MULŢI ANI ! Fie ca anul 2014 să devină cel mai bun pentru fiecare dintre voi. Să fiţi sănătoşi şi să vă bucuraţi în fiecare clipă de tot ce vă înconjoară. Nimic nu e întâmplător. TRĂIŢI FIECARE CLIPĂ A VIEŢII !