LA MULTI ANI !

Fie ca Noul An sa aduca bucurii in sufletele tuturor...Sa uitam pentru o clipa de timp si sa credem ca se mai poate...Ca nu e totul pierdut. Sa fim optimisti si sa vrem. Sa credem si sa realizam. Sa putem si sa infaptuim. Sa avem grija de sanatatea noastra, pentru ca e cea mai de pret. LA MULTI ANI !

URARE PENTRU UN PRIETEN

Pentru ca azi este ziua de nastere a lui STEFAN HRUSCA, m-am gandit sa postez aici poezia ale carei versuri l-au asezat la loc de cinste pentru noi, cei care am iubit si o mai facem inca, CENACLUL FLACARA.
LA MULTI ANI, STEFAN !

Rugă pentru părinţi - Adrian Paunescu

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Cheamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

LA MULTI ANI, ROMANIA !

Adrian Paunescu - MAMA TARA

MAMĂ TARĂ


Cu lacrimi ti-as scrie, batrâna mea tara,
Un cântec facut dintr-un lut absolut,
Copiii sa-ti creasca, dusmanii sa-ti piara
Sa fii viitor si prezent si trecut.

La tine eu vin înainte de lupta,
Si stau în genunchi si iertare îti cer
Si lancea îti jur sa-mi ramâna nerupta
Si daca-mi ceri, pentru tine sa pier.

Ce ochi de lumia, ce ochi ai tu MAMĂ,
Pe noi în lumina si mila ne cresti,
Si vorbele tale curate ne cheama,
Din toate stravechile Tari Românesti.

Eu MAMĂ îti zic, dar aud ca-ti spun TARĂ,
Cu lacrima-ti scriu nestirbit juramânt:
Lumina din ochii tai buni sa ma doara
Oricât s-o-ntâmpla sa traiesc pe pîmânt.

Si cum sa te dau pentru alta pe lume?
Comert cum sa fac cu un deal de stramosi?
Al tau sunt eu TARĂ, cu fapte si nume
Ca-n colt de batista pe steag sa ma cosi.

Da-mi pietre sa car, da-mi pe limba tarâna,
În oase rîstoarna-mi fiertura de stea,
Acopera-mi ochii si taie-mi o mâna,
Al tau sunt de-a pururi, tu, MAMĂ a mea.

C-a fost adevar sau vis sau reclama
De mic am aflat un cuvânt, Dumnezeu.
Al LUI feminin îi esti tu, TARĂ MAMĂ,
Puterea suprema a tot ce-i mai bun.

Iubire deplina si fara conditii
Nu-ti dau daca-mi dai, ci-s al tau fiindca sunt,
Prin mine datori îti sunt înca scitii,
MAMĂ, tu, TARĂ, CUVÂNTULE SFÂNT !

Despre origini

De cate ori in viata v-ati pus intrebarea "unde sunt radacinile mele" ? Am inceput si eu cautarile prin a-mi intocmi un arbore genealogic. Am gasit informatii, unde altundeva decat pe net, si am inceput sa scriu. La un moment dat m-am oprit sau m-am incurcat, nici nu mai stiu, ca iesisera niste combinatii ciudate intre rude...Apoi am reluat si m-am oprit la bunici. Mi-era si-mi este tare dor de ei. De toti patru. Nu mai sunt de mult langa noi, dar traiesc in mintea si in inima mea. Intamplator sau nu pe lumea asta, toti bunicii mei sunt din aceeasi comuna, o localitate a Baraganului. Am cautat informatii suplimentare despre acele locuri in care mi-am petrecut si eu cateva vacante de vara. Am gasit la un moment dat informatia ca exista o monografie scrisa a acelor locuri. Am aflat ca asezarea exista de prin 1536. Curiozitatea a fost mare si, ajunsa zilele acestea acolo, cu probleme privind "mostenirea pamantului" am intrebat pe cineva cum intru in posesia acelei carti. Nu mica mi-a fost mirarea ca am fost directionata chiar spre autorul ei, care, cu bunavointa mi-a oferit-o, cu o dedicatie speciala. El, fiu al acelor locuri, dascal devotat meseriei lui, a scris pentru noi, toti fiii acelor locuri. Felicitari celor care pot produce atata emotie si invatatura despre ORIGINILE lor. Si nu numai. Multumesc, DOMNULE PROFESOR !

Timpul nu a mai avut timp...Pentru el, cel care a daruit din timpul lui, timpul s-a oprit azi, 05.11.2010, la ora 7.15. POETUL ADRIAN PAUNESCU s-a stins. Timpul s-a oprit doar pentru el... Nu avem dreptul sa-l uitam. Eu sufar, pentru ca el face parte si din viata mea. Si va ramane acolo, intr-un loc special, pentru totdeauna. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

Tristete

Mi-era dor sa scriu...A trecut atat de mult timp. Nu ca nu as fi avut inspiratie, dar m-au coplesit intamplarile sau, mai bine zis, necazurile din ultima perioada. Am pierdut un coleg foarte apropiat si ma intreb si acum daca este adevarat. M-a bulversat mult faptul ca omul asta a presimtit ca i se apropie sfarsitul. Era foarte bolnav si, in ciuda acestui lucru, a refuzat ajutorul medical salvator si a fost prima persoana pe care am auzit-o spunand: "abia astept sa vad cum este dincolo". Am rezolvat o mare parte din lucrurile pe care m-a rugat sa le rezolv, stiind ca va pleca. Ieri am povestit despre el. Nu am mai avut emotii, nu am mai plans, fapt ce-mi demonstreaza ca sunt puternica. Asa i-am promis ca o sa fiu. E foarte trist la birou si ma uit cum nimeni nu mai intreaba, nimeni nu mai vorbeste despre el...Semn ca viata merge inainte, asa cum e ea, cu bune, cu rele....

MAMA

Azi este ziua de naştere a mamei mele. Aş fi vrut sa pot scrie intr-o nota mai optimista. Dar sunt foarte abatută pentru că dânsa se simte de ceva timp foarte rău. Azi a implinit 78 de ani si as fi vrut sa fie o aniversare foarte veselă. Dar noi suntem doar optimişti. E o stare de rău pe care cineva foarte drag i-a indus-o. Cu bună ştiinţă. Eu mă intreb azi, la ce ne ajută să acumulam ură, să ne răzbunăm (vorbesc de cine poate face asta !), să-l vedem pe cel care cândva ne-a fost drag că suferă şi se stinge, puţin câte puţin…Ce urmează ? Nimic nu poate recupera timpul care se pierde inutil, pe ultima sută de metri…Eu îi doresc mamei mele sa fie sănătoasă mulţi ani înainte şi cât de mult s-ar putea să respecte toate indicaţiile medicale : fără supărări majore, fără griji…
LA MULTI ANI , MAMA !
03.08.2010

Despre prietenie

Când eram doar cu puţin mai tânără, un coleg mi-a atras atenţia că folosesc mult prea des cuvântul PRIETEN. Aproape că m-a intrigat observaţia lui. Am analizat mult timp ceea ce făcusem şi spusesem atunci. Cu timpul, “prietenii” de atunci s-au cernut. Şi s-a tot redus numărul lor. Colegul acela a avut dreptate. Poate e şi vina mea. Niciunul nu mi-a spus că greşesc. Şi mai ales unde. Eu îndrăznesc să compar PRIETENIA cu MUZICA. Îi vrei aproape pe prieteni, ca atunci când vrei să asculţi o anumită muzică, la un moment dat. Nu poţi fi “sufocat” de prieteni. Şi vorbesc aici de cei adevăraţi. Prietenul e cel care te ascultă când ai chef să povesteşti, dar care, a doua zi, ştie exact ce i-ai spus. Cel care uită nu poate fi prietenul de care ai nevoie. Prietenul e cel care sau îţi spune tot, sau nu spune NIMIC. Prietenul e cel care are încredere în tine, nu cel care nu are. PRIETENIA e la tot pasul, depinde de noi când suntem dispuşi să primim “acordurile”…PRIETENIA se ascultă pe CD-playerul sufletului. Se trăieşte. Sau nu.
19 oct.2009

Clepsidra

V-ati pus vreodata intrebarea daca viata noastra poate fi comparata cu o clepsidra? Eu ma gandesc ca da. Clepsidra e intoarsa, de cate ori vrem, pentru a ne arata cum se scurge timpul...Am in fata zilnic doua clepsidre care se “rasucesc” la comanda.....Simt uneori nevoia sa ma joc cu ele. Cred ca unii oameni se inseala in privinta noastra si “prind” in mainile lor viata noastra ca pe o clepsidra. E ca si cum ne-ar controla. Sau ca si cum ne-ar “dirija”. Sau ca si cum ar crede ca asa este. Si ne intorc de cate ori simt asta, pentru ca asa se simt ei mai bine. Si zambesc. Nu cred ca au dreptul asta. Cel mai bine ar fi sa dea cu ea de pamant. Ar fi o rezolvare, pentru ca oricat rau ne-ar putea face, voit sau nu, un singur lucru trebuie sa stie: nisipul suntem noi. Si oricat de mult ar sufla spre el, oriunde ne putem imprastia, dar tot noi suntem...Si nu disparem asa de usor...

2 feb.2010

De ce sa nu fim MEDIOCRI

Uneori, mediocritatea face bine. Doar pentru aceia care se simt mediocri. Scriam, nu de mult, ca o perioada dificila din viata mea, putea sa duca la ceva extrem de neplacut. Si asa s-a intamplat. M-am imbolnavit. Teoretic, n-ar trebui sa arat cu degetul catre nimeni. Practic, se stiu aceia care "au pus umarul " la asta. Dar nu despre ei vreau sa vorbesc. M-am vindecat. De boala si de "binevoitori". M-am straduit in toata activitatea mea de aproape douazeci de ani, sa fac lucrurile cat mai bine, cat mai "ca la carte". Am crezut ca am reusit. Mi-am dat seama, acum vreo doua luni, cand eram la limita dintre VIATA si MOARTE, ca lucrurile nu stau chiar asa. Am devenit dintr-o data mai inteleapta. Am lasat de prea multe ori sa treaca de la mine, am incercat sa fiu indulgenta. Si asa cred ca am cazut si eu in mediocritate. Ce m-as fi facut eu, dar mai ales familia mea, daca, la peste 500 km distanta de casa, acolo unde ma aflam in concediu, ECHIPA MINUNATA DE MEDICI pe care am avut norocul s-o intalnesc, ar fi fost o echipa de medici mediocri ? Cu siguranta NIMIC, pentru ca azi nu as fi mai existat. Asa ca, daca DUMNEZEU mi-a mai dat o sansa, vreau sa o fructific prin a nu accepta MEDIOCRITATEA.

19 0ctombrie 2009

1

De ce am ales acest titlu ?

Orice om care are inspiratia de a scrie macar o data in viata ceva, despre ceva sau despre cineva, se inspira din viata. De unde altundeva ? De aceea, titlul cel mai potrivit la care m-am gandit ar fi acesta: DIN VIATA...
As vrea sa pot scrie despre toate trairile, despre toate implinirile si, de ce nu, despre niste esecuri care au existat in viata mea, la un moment dat.
As vrea sa pot scrie candva o carte, ma intreb cate persoane ar fi interesate sa o citeasca...
Am trait in ultimul an cati altii in zece si cu bucurie voi impartasi celor interesati cate ceva din experientele mele...
Asadar, DIN VIATA !