Promisiune

As vrea sa pot reusi, vreodata, dar foarte curand, sa scriu o carte despre mama mea. In viata ei au incaput atatea alte vieti, ca merita o poveste. Cat se poate de reala. Venita dintr-o familie de oameni simpli, de la tara, cu frica de Dumnezeu, dintr-o familie cu noua copii asezati cu mandrete la casele lor, mama a stiut de la parintii ei sa fie demna si iubitoare de oameni. A trait 86 de ani atat de intens si atat de frumos, ca asta nu se poate tine departe de nepoti si de stranepoti, de care era foarte mandra. Simplitatea si bogatia ei sunt atat de speciale si de pline de invataminte si semnificatii. Nu am doar pozele, filmele, atingerile, soaptele, intamplarile in mintea mea. Am toata viata ei, atat de speciala si atat de neuitat. Promit, mama, sa nu las nimic nestiut, nevazut, necunoscut despre tine. Doar asa pot sa ma mai alin. Doar asa pot sa te simt langa mine, asa cum simt acum, cand scriu. Nici nu stiu de ce plang. E un amestec de sentimente in sufletul meu...Stiu doar ca atat de dor imi este de tine.

Miruna

Am promis sa folosesc cuvintele calde care m-au ajutat in momentele grele. Nu toata lumea stie si poate sa consoleze. Cand am pierdut-o pe mama am stiut ca nici eu n-am putut sa o fac pentru altii. Nu se compara cu nimic aceasta pierdere. Nu esti pregatit niciodata pentru asta. Oamenii incearca. Unii reusesc sa aline. E putin, dar important si special. Am promis, Miruna, ca voi folosi cuvintele tale, care m-au alinat intr-o zi de mai...Iti multumesc si acum si daca, doar gandindu-te la mine, vei zambi, eu chiar mi-am facut treaba.

Miruna mi-a scris intr-o seara asta:

'' Bună seara! Iertați-mi ora tarzie la care va las acest mesaj, dar doresc sa va transmit cateva ganduri! Vă mulțumesc personal pentru toata caldura pe care mi-ati oferit-o prin simpla privire blanda si calda a dumneavoastră, pentru cuvintele pline de învățătură si pentru glumele care mi-au descretit fruntea zi de zi și pentru zambetul ce mi-a inseninat diminetile grele! Sper din suflet ca toata caldura pe care o oferiti celor din jur sa se întoarcă in sufletul dumneavoastră si sa il aline, astazi fiind trist! Va transmit cea mai calduroasa imbratisare si va doresc multa putere si sa zambiti vesnic, sa molipsiti oamenii cu el ca de fiecare data! Seara linistita!''

 Cat de mult inseamna, uneori, un gand de seara...Multumesc!

2019, dupa 15

Ce inceput de an...Cata tristete in primele trei luni. Cata agonie in urmatoarele. Persoane dragi "pierdute" in lacrimi, dincolo de niste triste morminte...Am incercat sa scriu, dar nu am reusit pana azi. Credeam ca pierderea matusii dragi, in 15 februarie, mi-a pus capac sau a lasat fara capac lacrimile curgand. Nici nu ma dezmeticisem bine, ca pe 19 martie a plecat mama. Asta a schimbat totul si nimic nu mai este ca la inceput. Intr-o nebuna invalmaseala in mintea mea, vad poze, filmulete, amintiri din memorie, atingeri, soapte, respiratii. E ca intr-un cerc din care, cu siguranta, nu voi mai iesi niciodata. Si numaratoarea are alta semnificatie acum. Am ajuns azi la 15 si de-asta am ajuns sa scriu aici. Ma indeamna, ma imbie la scris...Mi-e tare dor de mama si astept, in zadar, de 15 saptamani. Azi am gatit, asa cum am facut cand am asteptat-o de la spital...Stiu ca nu mai vine si totusi astept ceva...Raman cu dorul.