Simplu si firesc un sincer MULTUMESC doctorului care mi-a salvat viata. Au trecut zece ani de atunci si continui sa ma bucur. Ca o mai am. Cu bunele si relele si tristetile ei. O am. Multumesc, Botnari Valeriu!
duminică, 11 august 2019
marți, 2 iulie 2019
Promisiune
Miruna
Am promis sa folosesc cuvintele calde care m-au ajutat in momentele grele. Nu toata lumea stie si poate sa consoleze. Cand am pierdut-o pe mama am stiut ca nici eu n-am putut sa o fac pentru altii. Nu se compara cu nimic aceasta pierdere. Nu esti pregatit niciodata pentru asta. Oamenii incearca. Unii reusesc sa aline. E putin, dar important si special. Am promis, Miruna, ca voi folosi cuvintele tale, care m-au alinat intr-o zi de mai...Iti multumesc si acum si daca, doar gandindu-te la mine, vei zambi, eu chiar mi-am facut treaba.
Miruna mi-a scris intr-o seara asta:
'' Bună seara! Iertați-mi ora tarzie la care va las acest mesaj, dar doresc sa va transmit cateva ganduri!
Vă mulțumesc personal pentru toata caldura pe care mi-ati oferit-o prin simpla privire blanda si calda a dumneavoastră, pentru cuvintele pline de învățătură si pentru glumele care mi-au descretit fruntea zi de zi și pentru zambetul ce mi-a inseninat diminetile grele! Sper din suflet ca toata caldura pe care o oferiti celor din jur sa se întoarcă in sufletul dumneavoastră si sa il aline, astazi fiind trist! Va transmit cea mai calduroasa imbratisare si va doresc multa putere si sa zambiti vesnic, sa molipsiti oamenii cu el ca de fiecare data!
Seara linistita!''
Cat de mult inseamna, uneori, un gand de seara...Multumesc!
2019, dupa 15
Ce inceput de an...Cata tristete in primele trei luni. Cata agonie in urmatoarele. Persoane dragi "pierdute" in lacrimi, dincolo de niste triste morminte...Am incercat sa scriu, dar nu am reusit pana azi. Credeam ca pierderea matusii dragi, in 15 februarie, mi-a pus capac sau a lasat fara capac lacrimile curgand. Nici nu ma dezmeticisem bine, ca pe 19 martie a plecat mama. Asta a schimbat totul si nimic nu mai este ca la inceput. Intr-o nebuna invalmaseala in mintea mea, vad poze, filmulete, amintiri din memorie, atingeri, soapte, respiratii. E ca intr-un cerc din care, cu siguranta, nu voi mai iesi niciodata. Si numaratoarea are alta semnificatie acum. Am ajuns azi la 15 si de-asta am ajuns sa scriu aici. Ma indeamna, ma imbie la scris...Mi-e tare dor de mama si astept, in zadar, de 15 saptamani. Azi am gatit, asa cum am facut cand am asteptat-o de la spital...Stiu ca nu mai vine si totusi astept ceva...Raman cu dorul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)