vineri, 19 octombrie 2012

Amintiri de suflet

Sunt momente in viata cand amintirile te coplesesc si nu poti scrie atunci cand te cuprinde nostalgia, nelinistea interioara, emotia...Sau cel putin asa patesc eu, desi nu sunt un povestitor atat de bun. Am visat candva ca voi scrie o carte. Acum rad si-mi dau seama ca altii sunt facuti sa faca asta. Simt nevoia, pur si simplu, sa astern impresii. Asta e si motivul pentru care foarte putini oameni din viata mea stiu despre preocuparile mele de..."om cu blog". Eu scriu, oricum. Am recitit de curand pasaje din jurnalele adolescentei. Am retrait, citind, emotii reale. Am rememorat niste clipe extraordinare. De curand, am participat la FESTIVALUL CASTANILOR (ca spectator, bineinteles !) si m-am intrebat atunci de ce oare vreau sa ajung acolo. Si am gasit cateva raspunsuri. Acest festival, initiat de regretatul jurnalist GABI DOBRE, duce mai departe ideea acestui om. Mi-am amintit de momentul lansarii cartii lui, VIATA CA O LUPTA,  in ziua de 13 mai 2005 si de momentul cand mi-a dat un autograf. Am retrait si emotia vestii ca GABI s-a stins in seara zilei de 30 iunie 2005. Mergand la festivalul mentionat, m-a impresionat ideea organizatorilor de a prezenta un film, inaintea unui recital, despre GABI. Trist, adevarat, o viata ca o lupta. Recitalul care a urmat a fost sustinut de trupa TOTUSI. Cand l-am auzit pe ANDREI PAUNESCU cantand, am retrait minunatele momente ale CENACLULUI FLACARA. Intr-o singura seara am reusit sa ma intorc in timp si cu tristete si cu multa bucurie. Nici nu stiu cum se poate intampla asa ceva. A fost si recitalul lui VASILE SEICARU. Doamne, ce zi ! Amintiri de suflet pastrate foarte bine, constat, intr-un loc special din inima mea. Si sa mai spuna cineva ca n-am o inima mare ! Astern in continuare un pasaj din finalul cartii lui Gabi, care sigur genereaza emotie.


"Nu stiu care este planul Lui cu mine, dar indiferent care va fi, imi doresc sa nu ma paraseasca si sa imi dea viata vesnica langa El. In ultimul timp, ma gandesc, tot mai des, la faptul ca voi parasi acest Pamant si imi doresc ca macar sa nu ma chinuiesc, iar cea mai mare dorinta este insa sa fiu langa El, si daca va ingadui, chiar traind in continuare. Este clar pentru mine ca, intre a fi sanatos, dar fara Dumnezeu si a fi bolnav, dar impreuna cu El, aleg a doua varianta. Dar ce ati spune sa fiu sanatos si langa El ? "