As vrea sa pot reusi, vreodata, dar foarte curand, sa scriu o carte despre mama mea. In viata ei au incaput atatea alte vieti, ca merita o poveste. Cat se poate de reala. Venita dintr-o familie de oameni simpli, de la tara, cu frica de Dumnezeu, dintr-o familie cu noua copii asezati cu mandrete la casele lor, mama a stiut de la parintii ei sa fie demna si iubitoare de oameni. A trait 86 de ani atat de intens si atat de frumos, ca asta nu se poate tine departe de nepoti si de stranepoti, de care era foarte mandra. Simplitatea si bogatia ei sunt atat de speciale si de pline de invataminte si semnificatii. Nu am doar pozele, filmele, atingerile, soaptele, intamplarile in mintea mea. Am toata viata ei, atat de speciala si atat de neuitat. Promit, mama, sa nu las nimic nestiut, nevazut, necunoscut despre tine. Doar asa pot sa ma mai alin. Doar asa pot sa te simt langa mine, asa cum simt acum, cand scriu. Nici nu stiu de ce plang. E un amestec de sentimente in sufletul meu...Stiu doar ca atat de dor imi este de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu