MAGIE

Exista o magie in aceste zile.Unii, ca si mine, o simt puternic. Altii simt, dar ignora. Poate multora nu le pasa. Exista magia bucuriei de a face lucruri bune. De a te impaca cu tine. Desi am trecut printr-o perioada dificila si desi am reusit sa mi-o explic, am ramas intr-un fel trista. S-au amestecat sentimentele. Oameni din preajma mea m-au dezamagit si nu pentru prima data. Am mai scris aici despre ipocrizie si vad ca unii nu se vindeca de asta. Eu nu mai vreau sa ma confrunt cu astfel de persoane. Ma retrag si-mi vad, mult mai linistita, de viata si de familia mea. Imi place totusi ca unii, desi nu vor recunoaste in veci, mai tin cont si de sfaturile mele.Si fac exact lucrurile pe care eu le faceam si pe care le blamau. Asta e viata, cu bune si rele. De-asta e magie acum. Eu vreau sa stiu ca putem trai cu totii, frumos si in armonie. Ca putem si trebuie sa redevenim OAMENI. Sa-i respectam pe ceilalti daca nu reusim sa-i iubim pe toti nu este prea greu. Sa fim sinceri, daca prieteni e imposibil, uneori putem. E magia care, daca ne invaluie, ne poate vindeca.

25 MARTIE, APROAPE IN AER

Asa cum am obisnuit, scriu in fiecare an de ziua Ioanei. M-a binecuvantat Dumnezeu cu un copil minunat, trimis intr-o zi mare. N-am avut stare sa postez. Nu are sens sa scriu cat de mult o iubim. Ea stie, cu siguranta, asta. Cu toate astea, nu pot sa nu-i spun aici LA MULTI ANI, COPILE DRAG ! Era cat pe ce sa-si petreaca ziua de nastere in...aer, in avion. A aterizat cu cateva minute inainte de miezul noptii. A fost la un concurs international la Praga. A fost o experienta extraordinara pentru ea. Si pentru noi, parintii ramasi acasa singuri. Am constientizat ca nu ne putem impotrivi dorintelor aprige ale ei de a fi cat mai departe. De a zbura, la propriu. Nu e deloc comod...Si stiu ca va citi si ea aici, de aceea nu pot sa ma exprim liber. Sunt dezamagita de boala societatii in care mi-am petrecut cei mai frumosi ani. Sunt dezamagita ca lucrez intr-un sistem aflat deja in coma. Toti spun ca se mai poate schimba ceva. O spunem din 89 incoace. Schimbarile in rau, da, s-au petrecut. In bine, oare cand ?

Roata de rezervă

Incepusem ziua cu un bun tonus. Deşi mă sâcâie o ureche de câteva zile (ca urmare a faptului că am expus-o nepermis, neacoperită, când temperaturile au fost extrem de scăzute), aproape că nu vreau să mai bag în seamă toate nimicurile şi veselă, nevoie mare, mi-am vazut liniştită de treburi.  Pentru că vremea este superbă, am intrat într-o farmacie să-mi găsesc totuşi un remediu. Profesionistă, asistenta m-a invitat politicos la medic, semn că nu e simplu ce vrea urechea mea. M-a întrebat cum stau cu tensiunea şi i-am spus că nimic nu mi-o poate ridica peste 9 (exprimarea mea în termeni nemedicali). În următoarea oră am primit un telefon care m-a răvăşit, pur şi simplu. Am aflat de moartea stupidă a unui OM, soţ şi tată extraordinar. Cu puţin mai mic decât mine. FLORIN a murit stupid, în timp ce-şi schimba o roată la maşină, pe şosea, respectând toate regulamentele de circulaţie. O altă maşină a intrat în el. Şi s-a terminat. Era sănătos, realizat, împlinit pe toate planurile. Era fericit. Şi a murit. Ce suntem noi, de fapt ? Şi brusc, tensiunea mea a luat-o razna. Şi ce bine începusem ziua.

CÂT DE SIMPLU

Debutul fiecărui an, de şapte încoace, e trist pentru mine. Pentru că acum şapte ani l-am pierdut pe tata. Şi aş fi vrut să scriu aici pe 12 ianuarie când s-a întâmplat...N-am putut. Pentru că nu cred că aş găsi nici suficiente cuvinte, nici pe acelea care să spună cât de dor îmi este de el. E permanent în mintea mea şi, deşi încerc să fiu mai puternică, nu prea reuşesc. Evenimentul nefericit în care doi oameni şi-au pierdut viaţa, m-a găsit în faţa televizorului, cu lacrimi pe obraz. De ce am făcut asocierea cu tata nici eu nu mai ştiu prea bine. Poate pentru că am văzut mulţi oameni plângând de tragedia căreia i-aş spune naţională. De ce ? Păi chiar dacă a fost vorba despre zbor civil, motivul a fost de urgenţă medicală naţională. Am auzit atâtea explicaţii tehnice, atâtea comentarii inutile...Doi oameni au murit şi toţi pasagerii avionului, vii sau morţi, ar fi trebuit trataţi/transportaţi mai rapid  decât s-a întâmplat.S-au găsit nişte OAMENI destoinici care au răspuns cu braţele lor şi cu mintea ascuţită la întrebările la care puternicii ţării au tăcut. INCOMPETENŢA e la mare rang în ţara asta. Şi plâng pentru că mi-e dor de tata, aşa cum doi copii vor plânge după tatăl lor, pilotul. Şi plâng  pentru că doi părinţi vor plânge de dorul fiicei lor.  Copilul meu se dezvoltă cu eforturi într-o ţară care nu mai poate să îi ofere nimic bun. Va refuza să rămână într-o ţară în care nu se mai respectă nimic. Şi totuşi, există OAMENI, aşa cum am ştiut întotdeauna, care trăiesc SIMPLU şi dau lecţii. Lecţiile lor sunt gratuite. Nu se transformă, nu se convertesc în valute, în bogăţii. Ei ştiu să-şi scoată haina de pe ei şi să ajute. CÂT DE SIMPLU .

URARE

LA MULŢI ANI ! Fie ca anul 2014 să devină cel mai bun pentru fiecare dintre voi. Să fiţi sănătoşi şi să vă bucuraţi în fiecare clipă de tot ce vă înconjoară. Nimic nu e întâmplător. TRĂIŢI FIECARE CLIPĂ A VIEŢII !