Muzica

Motivul pentru care am avut sansa de a vedea Parisul este aceasta inregistrare. Va doresc vizionare placuta !

Paris...

Lumea mea s-a schimbat. Am fost la Paris si nimic nu mai este ca pana acum.....Ioana, fetita mea, si-a indeplinit un vis care, nu demult, parea irealizabil. A cantat la pian pe o scena a lumii ! Trebuie sa postez multe poze, ceea ce voi face in zilele urmatoare. Tocmai am revenit in tara si mai am nevoie de timp pentru reacomodare...

Despre diplomatie

Imi vin in cap tot felul de ganduri, care mai de care mai indraznete. Ma confrunt cu probleme diverse si fiecare merita partea de atentie. Scriam, nu de mult, despre ipocrizie. Am "trait-o" si zilele acestea. Nu se poate scapa de ea si de oamenii ipocriti. Am fost intrebata de ce nu spun lucrurilor pe nume cand am ceva de spus, ca spun ceva mult prea tarziu. Ca reprosez chiar prea tarziu. Nu e chiar asa. Primesc "loviturile" treptat si tot am impresia ca ipocritii se vor opri. Si voi avea ragazul sa-mi dau si eu cu parerea. Asa gandesc, asa am raspuns "provocarii". As spune, nu lipsita de modestie, ca sper ca aceasta tactica a mea sa poata fi numita diplomatie. Am demonstrat azi ca am dat dovada de diplomatie de ceva vreme incoace si ca, uneori, e bine sa taci si sa vezi pana unde pot merge unii....Si bine ca am apucat sa zic ceva, ca cine stie unde ajungeam....Doamne, fereste-ne si ocroteste-ne!

urare

LA MULTI ANI, DRAGA MAMA ! Fie ca toata viata sa-ti fie plina de bucurii si de multa sanatate ! Si nu uita ca te iubesc si te respect mult, mult....

Despre ipocrizie

Am cunoscut si oameni ipocriti. Credeam ca au disparut. Eu credeam asta doar pentru ca nu pot sa traiesc in preajma lor. Am cunoscut de-a lungul vietii tot felul de oameni. Nu stiu de ce nu accept ca cei “diferiti” de noi vor fi permanent pe lumea asta. Mie mi se pare ca fac parte din familia oamenilor normali. Dar daca nu o mai fi asa ? Am avut colegi de scoala care povesteau despre parintii lor ca fac si dreg si sunt mari…Viata a facut ca pasii sa ma duca in locurile unde acestia lucrau si sa aflu ca nu erau atat de MARI cum erau descrisi. Problema am inteles-o mult mai tarziu…Cu amaraciune am concluzionat ca acelor copii le era rusine sa spuna cu ce se ocupau parintii lor. Sau nu neaparat ca le era rusine…Ei ii doreau pe parinti mult mai SUS. Mie mi s-a parut straniu, pentru ca, parintii mei, muncitori fiind, m-au invatat sa respect munca si pe oameni. Nu m-am temut sa spun adevarul….Mai tarziu, am cunoscut persoane care nu aveau puterea sa spuna cu ce se ocupau partenerii lor de viata. Spuneau ca “sunt” ceea ce nu erau. Eu am continuat sa spun adevarul…Cred ca pe unii i-a deranjat….Sau i-a contrariat. Am continuat sa traiesc. Linistita si foarte fericita. Mi-am ales un drum in viata. Si e frumos. Si in jurul meu e multa tinerete si buna dispozitie. M-am comportat asa cum am simtit. Asa cum mi-a dictat inima. Si mi-a fost bine, desi unii mi-au reprosat ca am un comportament diferit de al lor…. Acum incearca “sa dreaga” cate ceva din comportamentul lor. Nu ar recunoaste nici in ruptul capului ca “ma certau”. Nu inteleg prea bine ce e…E ipocrizie sau ce o fi ?