URARE PENTRU ABSOLVENTII 2015

A mai trecut un an peste noi, dar şi peste ei, absolvenţii din 2015. Într-o societate meschină, în care statul nu mai sprijină decât pentru interese proprii ale celor ce stau cocoţaţi pe scaune de unde nu se mai aude şi nu se mai vede nimic. Aşa greu cum a fost, am vazut oameni entuziaşti şi părinţi fericiţi că, după grele eforturi şi neajunsuri, şi-au văzut copiii absolvenţi. Aproape ingineri. Dar unde, bieţii de ei, vor lucra ?  Şi când ? Şi, mai ales, câţi dintre ei ? Eu nu mai sunt atât de optimistă, de când copilul meu m-a anunţat că nu doreşte să rămână în România. Şi nici nu ştie dacă ar vrea să se întoarcă. Copiii aleg asta pentru că îi văd pe părinţi ce eforturi fac. E şi exemplul meu. Doamne-ajută să ne înşelăm cu toţii şi dintr-o dată să revină totul la firescul pierdut. Până atunci, urarea mea de suflet pentru absolvenţi a fost, ca în fiecare an, o poezie a lui Adrian Păunescu care să se potrivească zilelor noastre....

PĂMÂNTUL DEOCAMDATĂ
de Adrian Păunescu

Timpul vietii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Traiesc unii din furt,
Altii doar din ce-au dat,
Sunt saraci si bogati,
Lovesc lasii pe bravi :
Voi, ce-n luna zburati
Pan' la cer va urcati
Pe spinari de noi sclavi.
Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.
Voi ce-n luna zburati
Cu-ale noastre izbanzi
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamanzi.
Painea lor o mancati
Printre stele zburand,
Voi degeaba zburati
Cand cei subdezvoltati
Se tarasc pe pamant.
Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.
Lumea-i plina de rani
Si de doctori docenti
Si de masti si de vami
Si de mari inocenti :
Fiindca nasteti copii
Aparati-i luptand,
Doborati monstrii vii
Ce de-un veac de vecii
Dolii pun pe pamant.
Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.
Intre cei care trag
Si acei ce sunt trasi
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de pasi.
Intre ei sunt sudati
Cu un stramb ideal,
Cum sunt bine legati
Condamnatul de lat
Si biciusca de cal.
Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.
Fii ai muncii aveti
Nadusala pe piept
Cum sta nurca de pret
Pe-al madamelor piept.
Unii iau, altii fac,
Unii dorm, altii sunt,
Intre inger si drac
Trage omul sarac,
Inhamat la pamant.
Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si ruina si cetate
Genii mari si frunti tembele,
Vant ce sta si vant ce bate
Si martiri dar si lichele,
Nedreptate si dreptate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

EU INCA MAI CRED IN MIRACOLE

Am ezitat sa astern aceste randuri. Pe cat sunt de entuziasmata, pe atat sunt de dezamagita de reactiile oamenilor. De felul cum, aparent, iti impartasesc optimismul si in realitate nu cred nimic din ceea ce spun chiar si ei. Pun totul pe seama maximei solicitari si a maximului efort pe care unii chiar l-au depus si ma declar multumita chiar si de simplul fapt ca miracolul e pe cale sa se infaptuiasca. Am un var care, in luna august, a fost diagnosticat si operat de o tumora cerebrala. Tumora nu s-a putut extrage decat partial. Pana in luna noiembrie, totul a fost bine. In luna februarie, examenul RMN a aratat ca tumora crescuse galopant. Medicii i-au spus  asa: " Boala are o evolutie urata si asta e...Nu mai aveti ce face". Eu am crezut cu toata fiinta mea in varianta unei vindecari. Am gasit un tratament alternativ aici, in Romania. Un doctor a sustinut ca el, cu ajutorul tratamentului recomandat, nu amelioreaza, ci vindeca...Nimeni nu i-a mai dat nicio sansa. Familia a cumparat toate cele necesare unei inmormantari. Eu m-am incapatanat si l-am ajutat cu acest tratament. Acum sunt convinsa ca numai eu am crezut in MIRACOL. Nu a murit ... Si stiu ca nu se va intampla asta. Simtitor, ceva s-a intamplat. Dintr-un muribund, cu candela aprinsa permanent la cap, a inceput sa vorbeasca soptit, cere de mancare, a solicitat scoaterea afara, la aer ( e la pat din luna februarie, intr-o stare grea). Eu cred ca tratamentul a actionat, dar apropiatii refuza sa continue sa-l ajute. Eu inteleg lucrurile, dar pana la un punct. Sunt multumita, dar si revoltata. Eu inca mai cred in miracole.

18

E varsta maturizarii sau asa credem noi, parintii. Copilul meu a implinit varsta majoratului si nu stiu ce ar trebui sa astern aici, in afara emotiei produse oricum. Sunt un parinte implinit si multumit. Atat de multumit ca nu ma pot bucura la maxim de acest eveniment important. Cel putin, deocamdata. Va iesi din tara in ziua in care devine...majora ! Si pentru ca "iesirea" este pentru un nou concurs international de dezbateri academice nici nu stiu in ce ordine ar trebui sa fac urarile. Mama din mine alege : LA MULTI ANI, IOANA ! SĂ-ŢI DEA DUMNEZEU PUTEREA SĂ-ŢI POŢI ÎNDEPLINI TOATE DORINŢELE ! Baftă la concurs şi indiferent de rezultat, nu uita că experienţa se obţine din multă, foarte multă muncă ! 

Urgente UPU

Speriata de starea de sanatate precara a mamei din ultima saptamana, ma hotarasc sa sun, in sfarsit, la ambulanta, cerand ajutorul celor care se ocupa cu asta. Recunosc ca serviciile au fost prompte urmand firul evenimentelor, fir care, la un moment dat, s-a rupt. Ma bucur ca tot ceea ce poate fi declarat de bolnav sau de apartinator poate fi probat cu copia pentru care semnezi la iesirea din serviciul UPU. Acolo sunt consemnate clar orele de interventie : ora la care a fost preluat bolnavul, ora la care s-au recoltat probe pentru analize, cel putin doua parafe ale medicilor si, foarte important, ora la care ai semnat foaia de observatie pentru "preluarea" bolnavului si indreptarea spre casa, cu ce poti sa te deplasezi. Eu am ajuns la UPU la ora 23 si am plecat aproape de ora 3 dimineata. Da, mama a fost stabilizata, am reusit sa o scoatem pe picioare pana la masina personala si toate bune si frumoase. Ce m-a uimit si de aceasta data este faptul ca, atunci cand am ajuns la medicul de garda specialist pe sectie (dupa medicul de garda din UPU, care avea aceeasi specializare !) acesta a facut o observatie care m-a blocat si de aceea m-am gandit sa astern aici povestea. Pentru ca da, parca ar fi o poveste. Dar una foarte urata. Cu foaia de observatie in fata, cu rezultatele analizelor de sange facute in urgenta, medicul isi permite sa faca observatia ca " asa se intampla daca nu respectati medicatia", lucru total fals pentru care am intervenit si am explicat ca medicatia este luata zilnic, conform prescriptiei medicului care o vede de doua ori pe an (de altfel, coleg cu garda). Am simtit ca nu i-a convenit raspunsul si ca sa puna capac a facut afirmatia soc : "si analizele astea de aici (adica din foaia de la UPU) oricum sunt din burta". Daca e adevarat ce a spus, poate ar face bine sa "denunte" aceste practici.

500.000 de euro mita

Nu prea am avut nici timp, dar nici stare sa scriu la acest debut de an. Urmaresc zilnic stirile, deci sunt la curent cu toate. Macar atat. Mi-am vizitat prietenii virtuali si acolo unde am simtit nevoia am comentat. Acum, tocmai am plecat din fata televizorului. Recunosc ca eram doar in trecere, dar am stat sa urmaresc stirea pana la capat. Sunt cutremurata de vestile ca multi copii sunt diagnosticati cu cancer. S-a facut un apel sa trimitem un SMS pentru a dona, pentru a o ajuta pe Narcisa, o eleva de 15 ani. M-am conformat si abia am reusit sa trimit, pentru ca lacrimile mi-au invadat fata. Zilele trecute, o mana de oameni au intrat la o ora de-a mea si au cerut permisiunea sa prezinte cazul colegului lor, un elev de clasa a XII-a, diagnosticat cu leucemie. Am strecurat in "borcanele" lor banii pe care ii aveam la mine (a fost ideea lor de a colecta o suma de bani). N-am apucat sa le spun, pentru ca nu puteam scoate o vorba, cat de mult apreciez gestul lor. Sunt mama si atat. Ce am vazut acum la televizor s-a suprapus, nu stiu cum, cum stirea auzita si vazuta la cafeaua de dimineata. Ca sunt oameni care au primit sute de mii de euro mita. Tot azi, am ajuns la banca, sa-mi achit prima rata dupa ce am fost inspirata (dar cat am pierdut pana acum !) sa refinantez un credit in CHF. Toate acestea suprapuse acum in mintea mea ma duc la un calcul simplu, cred eu. Toate sumele acestea care se dovedesc a fi MITA ar putea fi confiscate si creat un fond al solidaritatii pentru copiii diagnosticati cu cancer. Pe oamenii gasiti vinovati, eu nu i-as trimite la inchisoare. Le-as confisca averea stransa prin cai ilegale si i-as obliga sa traiasca din salarii. Si i-as determina sa faca imprumuturi la banci. Si le-as da o lectie, cat sa vindece suflete de copii.