Cand Ioana m-a anuntat ca vrea sa faca DEBATE, recunosc ca nu prea stiam despre ce e vorba. Profesorul indrumator, dupa "admiterea" ei intr-un astfel de club, a invitat parintii la o sedinta. Am participat cu interes si am asistat la o "demonstrativa" a celor cu vechime, toti elevi de liceu si acum coordonati de tineri studenti entuziasti. Asistasem la o dezbatere academica pe care nu ai ocazia sa o vezi mereu. Am cunoscut astfel, in decurs de un an niste tineri extraordinari, care muncesc foarte mult la pregatirea "cazurilor". Se dezbat motiuni la care cei ce ar trebui sa fie asi in domeniu (politicienii nostri de tinichea) o dau in bara. Tinerii pe care i-am cunoscut si din al caror grup face acum parte si copilul meu, stiu ce vor si stiu sa se bata pentru ei. E un bun castigat de ei, prin munca lor, prin efortul lor. Se distreaza si ei cat pot, dar permanent sunt in priza. Ioana tocmai participa la nationala si cu o seara in urma am "certat-o" putin ca inca lucra la un caz pentru a doua zi. I-am transmis intotdeauna, cat am putut de didactic si pedagogic, ceva de genul "nu se ingrasa porcul in ajun". Argumentul ei m-a redus la liniste si mi-a explicat ca, toate motiunile sunt clare, dar evenimentele la care se face referire in ele se pot modifica de la o ora la alta. Ceea ce s-a intamplat si acum si la concursul din Cehia, din primavara asta. Mai invat cate ceva, abia am trecut de primul an de mama de debater... Dupa ce se va termina aceasta nationala, va urma un OPEN. In acest timp, toti elevii de liceu care dezbat sunt in vacanta. La ei a fost una extraordinar de plina. Dar au stiut sa se distreze si la munte si la mare si cred ca aproape in fiecare zi ...Scriu asta ca sa ma cert acum, ca am cam stresat-o in vara asta. Si ea probabil are un meci chiar acum...Dar sunt cu ea in gand permanent si stiu ca face cu pasiune ceea ce face si stiu ca va reusi sa faca ce si-a propus. Si cred ca stie ca noi o vom sprijini mereu. Nu e usor sa fii mama. Si nu e usor sa fii mama de debater. Dar e foarte frumos. BAFTA, Ioana !
vineri, 29 august 2014
duminică, 3 august 2014
82
Ca în fiecare an, adăugăm, la 3 august, câte un trandafir vârstei mamei. Ne bucurăm că o avem printre noi şi azi mă grăbesc să postez, pentru că în curând casa se va umple cu nepoţi şi un strănepot. Vremea caniculară nu ne împiedică să o sărbătorim cum se cuvine şi cum merită, pentru tot ce a făcut pentru noi toţi !
Să ne trăieşti mulţi ani, cu multă sănătate !
LA MULŢI ANI !
Să ne trăieşti mulţi ani, cu multă sănătate !
LA MULŢI ANI !
luni, 28 iulie 2014
Cordonul ombilical
M-am gandit cateva zile cum sa gasesc titlul potrivit pentru postarea asta. Cu gandul la Ioana mea si la prima noastra legatura, mi-a venit ideea titlului ales. Cred ca nu realizez inca faptul ca Ioana e atat de mare si atat de frumos asezata pe drumul ei....Prima noastra legatura a fost cordonul ombilical. Dupa care au venit, firesc, lucrurile si trairile si intamplarile. Parca nu-mi vine sa cred ca se apropie majoratul ei si, desi o contrazic tot timpul, nimic nu va schimba relatia noastra. Poate sunt prea cicalitoare si poate uneori, mult prea severa. Poate e un defect profesional sau chiar un egoism matern, de care, desi sunt putin constienta, nu ma pot debarasa. Vremurile pe care le traiesc eu sunt altele decat cele ale parintilor mei. Vremurile pe care le traieste ea sunt altele decat ale mele. Convietuim (uneori mai greu) trei generatii atat de diferite...Tot ce-mi doresc este ca ea sa-si poata alege drumul corect in viata. Sa faca ceea ce-si doreste cu adevarat. Si chiar daca uneori sunt enervanta si chiar daca, desi e vacanta, sunt cu gura pe ea tot timpul, sper sa ma inteleaga si sa creada ca, atunci cand mama isi iubeste puiul atat de mult este posibil ca prima lor legatura sa nu fie inca taiata. Si pentru asta mama trebuie sa fie intelegatoare si copilul ascultator. Si vacanta sa fie linistita, pentru ambele parti. Vacanta placuta tuturor copiilor (orice varsta ar avea) si parintilor lor !
duminică, 20 iulie 2014
20 IULIE 1943
E data la care s-a născut poetul Adrian Păunescu. Mă întrebam dimineaţă de ce oare părinţii nu i-au ales numele de Ilie, pentru că azi e ziua acestui Sfânt...De ce oare Adrian ? Într-o analiză numerologică personală am găsit că semnificaţia numelui lui se reduce la 3, ceea ce înseamnă că are " o imaginaţie prolifică şi talentele artistice dau naştere unor concepte strălucite. Acest lucru permite să vedeţi toată frumuseţea vieţii şi să o aduceţi şi celorlalţi ". Mie mi-a adus o bucurie specială în viaţă. L-am cunoscut la spectacolele Cenaclului Flacăra, i-am sorbit poeziile şi am fost încântată să-i învăţ şi pe alţii să-l citească. Şi să-l aprecieze pentru ceea ce a fost. Şi pentru ceea ce va fi. L-am abordat ca redactor-şef al Revistei Flacăra şi într-un sistem totalitar pe care, la vremea aceea nu-l înţelegeam, m-a ajutat. Şi n-am putut să-i mai mulţumesc niciodată. Am făcut-o la mormântul lui, la care, recunosc, am ajuns o singură dată. Adrian Păunescu ocupă un loc special în inima mea. Şi azi, pentru cei care poposesc pe blogul meu, postez ultima lui poezie.
DE LA UN CARDIAC, CORDIAL
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
În jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei,
Păziti-va si inima, si gândul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorându-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscând ca patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Da-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Si tarii mele minima dreptate.
31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta.
La 5 noiembrie 2010 POETUL s-a stins.
DE LA UN CARDIAC, CORDIAL
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
În jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei,
Păziti-va si inima, si gândul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorându-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscând ca patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Da-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Si tarii mele minima dreptate.
31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta.
La 5 noiembrie 2010 POETUL s-a stins.
miercuri, 25 iunie 2014
BALADE SPECIALE
Dupa o perioada destul de aglomerata, am gasit printre CD-urile muzicale si pe cel al lui Stefan Hrusca ce poarta titlul acestei postari. Il am la loc de cinste, cu autograful autorului, din 2007....Zilele astea l-am ascultat si ascult si acum. Ca sa nu incalc vreo norma, nu fac decat sa va invit sa ascultati, de oriunde veti face rost, aceste balade speciale, le spun eu si BALADE PENTRU SUFLETE FRUMOASE ! Sa fiti fericiti si ascultand aceasta muzica ! Eu adaug doar versurile uneia, scrise de George Ţărnea.
BALADA DĂRUIRII
BALADA DĂRUIRII
N-ar mai fi nici fluturi N-ar mai fi nici flori Fara nebunia De fiori... Nu e nicio punte Intre ieri si azi, Unde-ti lasi cocorii? Unde cazi? N-ar mai fi nici ploaie N-ar mai fi nici vant Fara inceputul Si sfarsitul de cuvant Care-ti vine-n minte Fara nici un rost Cand dai iubirii Tot ce-a fost... Totul este frunza-n vant, De la soapta la cuvant, De la buze pan' la cer Numai ger, numai ger... Tu esti insa viata mea Si nu-mi pot imagina Daca nu ar exista Ochii tai, umbra ta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)