BALADE SPECIALE

Dupa o perioada destul de aglomerata, am gasit printre CD-urile muzicale si pe cel al lui Stefan Hrusca ce poarta titlul acestei postari. Il am la loc de cinste, cu autograful autorului, din 2007....Zilele astea l-am ascultat si ascult si acum. Ca sa nu incalc vreo norma, nu fac decat sa va invit sa ascultati, de oriunde veti face rost, aceste balade speciale, le spun eu si BALADE PENTRU SUFLETE FRUMOASE ! Sa fiti fericiti si ascultand aceasta muzica ! Eu adaug doar versurile uneia, scrise de George Ţărnea.

BALADA DĂRUIRII

N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nicio punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii tai, umbra ta.

URARE PENTRU ABSOLVENŢII 2014

Le-am transmis studenţilor absolvenţi, şi în acest an, gândurile mele bune şi emoţia pe care o trăiesc la fiecare final...Al lor şi parcă şi al meu... Într-un an universitar trist, în care îţi conduci pe ultimul drum un student, emoţia este cu atât mai puternică, când vrei să le transmiţi celorlalţi ceva încurajator. Dar viaţa îşi urmează cursul firesc. Ce mai înseamnă azi FIRESC ? Absolvenţii noştri iau drumurile străinătăţii şi noi tot continuăm să sperăm în minuni...Poate se vor înfăptui, cine ştie ?! Urarea mea "artistică" a fost o prelucrare a poeziei pe care, cu mult drag, o ataşez pentru toţi cei care mă citesc.

ORDINEA DE ZI
Adrian Păunescu

Dup-atâtea grozăvii care mai sunt
Şi-naintea celor ce vor fi
Noi, cei simpli şi cei buni de pe pământ
Vrem o altă ordine de zi.

Recunoaştem, sunt probleme fel de fel
Se mai vinde pielea unui urs
Dar înaintăm solemn acest apel
Dar înaintăm acest recurs.

Viaţa noastră unde e?
Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?

În cuprinsul tablei noastre de valori
Peste aur şi argint şi diamant
Pentru noi, ca simpli muritori
Viaţa-i lucrul cel mai important.

Viaţa noastră n-are parcă nici un rost
Viaţa noastră e un ban de schimb
Pe pământ noi, oamenii, o ducem prost
Şi murim absurd şi la netimp.

Dacă-i bal, atunci să fie, totuşi, bal,
Protestăm în modul cel mai crunt
Nu vrem milă sau concediu medical
Vrem să ne înscriem la cuvânt !

Haideţi să uităm să vieţuim urât
Mai avem pe lume ce iubi
Şi sătui de surogate până-n gât
Să refacem ordinea de zi.

Dacă-i bal, atunci să fie, totuşi, bal
Şi un ceai să fiarbă în ibric
Puneţi viaţa noastră punctul principal
Şi în rest să nu vorbiţi nimïc.

MAGIE

Exista o magie in aceste zile.Unii, ca si mine, o simt puternic. Altii simt, dar ignora. Poate multora nu le pasa. Exista magia bucuriei de a face lucruri bune. De a te impaca cu tine. Desi am trecut printr-o perioada dificila si desi am reusit sa mi-o explic, am ramas intr-un fel trista. S-au amestecat sentimentele. Oameni din preajma mea m-au dezamagit si nu pentru prima data. Am mai scris aici despre ipocrizie si vad ca unii nu se vindeca de asta. Eu nu mai vreau sa ma confrunt cu astfel de persoane. Ma retrag si-mi vad, mult mai linistita, de viata si de familia mea. Imi place totusi ca unii, desi nu vor recunoaste in veci, mai tin cont si de sfaturile mele.Si fac exact lucrurile pe care eu le faceam si pe care le blamau. Asta e viata, cu bune si rele. De-asta e magie acum. Eu vreau sa stiu ca putem trai cu totii, frumos si in armonie. Ca putem si trebuie sa redevenim OAMENI. Sa-i respectam pe ceilalti daca nu reusim sa-i iubim pe toti nu este prea greu. Sa fim sinceri, daca prieteni e imposibil, uneori putem. E magia care, daca ne invaluie, ne poate vindeca.

25 MARTIE, APROAPE IN AER

Asa cum am obisnuit, scriu in fiecare an de ziua Ioanei. M-a binecuvantat Dumnezeu cu un copil minunat, trimis intr-o zi mare. N-am avut stare sa postez. Nu are sens sa scriu cat de mult o iubim. Ea stie, cu siguranta, asta. Cu toate astea, nu pot sa nu-i spun aici LA MULTI ANI, COPILE DRAG ! Era cat pe ce sa-si petreaca ziua de nastere in...aer, in avion. A aterizat cu cateva minute inainte de miezul noptii. A fost la un concurs international la Praga. A fost o experienta extraordinara pentru ea. Si pentru noi, parintii ramasi acasa singuri. Am constientizat ca nu ne putem impotrivi dorintelor aprige ale ei de a fi cat mai departe. De a zbura, la propriu. Nu e deloc comod...Si stiu ca va citi si ea aici, de aceea nu pot sa ma exprim liber. Sunt dezamagita de boala societatii in care mi-am petrecut cei mai frumosi ani. Sunt dezamagita ca lucrez intr-un sistem aflat deja in coma. Toti spun ca se mai poate schimba ceva. O spunem din 89 incoace. Schimbarile in rau, da, s-au petrecut. In bine, oare cand ?

Roata de rezervă

Incepusem ziua cu un bun tonus. Deşi mă sâcâie o ureche de câteva zile (ca urmare a faptului că am expus-o nepermis, neacoperită, când temperaturile au fost extrem de scăzute), aproape că nu vreau să mai bag în seamă toate nimicurile şi veselă, nevoie mare, mi-am vazut liniştită de treburi.  Pentru că vremea este superbă, am intrat într-o farmacie să-mi găsesc totuşi un remediu. Profesionistă, asistenta m-a invitat politicos la medic, semn că nu e simplu ce vrea urechea mea. M-a întrebat cum stau cu tensiunea şi i-am spus că nimic nu mi-o poate ridica peste 9 (exprimarea mea în termeni nemedicali). În următoarea oră am primit un telefon care m-a răvăşit, pur şi simplu. Am aflat de moartea stupidă a unui OM, soţ şi tată extraordinar. Cu puţin mai mic decât mine. FLORIN a murit stupid, în timp ce-şi schimba o roată la maşină, pe şosea, respectând toate regulamentele de circulaţie. O altă maşină a intrat în el. Şi s-a terminat. Era sănătos, realizat, împlinit pe toate planurile. Era fericit. Şi a murit. Ce suntem noi, de fapt ? Şi brusc, tensiunea mea a luat-o razna. Şi ce bine începusem ziua.