Am cunoscut si oameni ipocriti. Credeam ca au disparut. Eu credeam asta doar pentru ca nu pot sa traiesc in preajma lor. Am cunoscut de-a lungul vietii tot felul de oameni. Nu stiu de ce nu accept ca cei “diferiti” de noi vor fi permanent pe lumea asta. Mie mi se pare ca fac parte din familia oamenilor normali. Dar daca nu o mai fi asa ? Am avut colegi de scoala care povesteau despre parintii lor ca fac si dreg si sunt mari…Viata a facut ca pasii sa ma duca in locurile unde acestia lucrau si sa aflu ca nu erau atat de MARI cum erau descrisi. Problema am inteles-o mult mai tarziu…Cu amaraciune am concluzionat ca acelor copii le era rusine sa spuna cu ce se ocupau parintii lor. Sau nu neaparat ca le era rusine…Ei ii doreau pe parinti mult mai SUS. Mie mi s-a parut straniu, pentru ca, parintii mei, muncitori fiind, m-au invatat sa respect munca si pe oameni. Nu m-am temut sa spun adevarul….Mai tarziu, am cunoscut persoane care nu aveau puterea sa spuna cu ce se ocupau partenerii lor de viata. Spuneau ca “sunt” ceea ce nu erau. Eu am continuat sa spun adevarul…Cred ca pe unii i-a deranjat….Sau i-a contrariat. Am continuat sa traiesc. Linistita si foarte fericita. Mi-am ales un drum in viata. Si e frumos. Si in jurul meu e multa tinerete si buna dispozitie. M-am comportat asa cum am simtit. Asa cum mi-a dictat inima. Si mi-a fost bine, desi unii mi-au reprosat ca am un comportament diferit de al lor…. Acum incearca “sa dreaga” cate ceva din comportamentul lor. Nu ar recunoaste nici in ruptul capului ca “ma certau”. Nu inteleg prea bine ce e…E ipocrizie sau ce o fi ?
luni, 7 februarie 2011
duminică, 30 ianuarie 2011
vineri, 31 decembrie 2010
LA MULTI ANI !
miercuri, 8 decembrie 2010
URARE PENTRU UN PRIETEN
LA MULTI ANI, STEFAN !
Rugă pentru părinţi - Adrian Paunescu
Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.
miercuri, 1 decembrie 2010
LA MULTI ANI, ROMANIA !
Adrian Paunescu - MAMA TARA
MAMĂ TARĂ
Cu lacrimi ti-as scrie, batrâna mea tara,
Un cântec facut dintr-un lut absolut,
Copiii sa-ti creasca, dusmanii sa-ti piara
Sa fii viitor si prezent si trecut.
La tine eu vin înainte de lupta,
Si stau în genunchi si iertare îti cer
Si lancea îti jur sa-mi ramâna nerupta
Si daca-mi ceri, pentru tine sa pier.
Ce ochi de lumia, ce ochi ai tu MAMĂ,
Pe noi în lumina si mila ne cresti,
Si vorbele tale curate ne cheama,
Din toate stravechile Tari Românesti.
Eu MAMĂ îti zic, dar aud ca-ti spun TARĂ,
Cu lacrima-ti scriu nestirbit juramânt:
Lumina din ochii tai buni sa ma doara
Oricât s-o-ntâmpla sa traiesc pe pîmânt.
Si cum sa te dau pentru alta pe lume?
Comert cum sa fac cu un deal de stramosi?
Al tau sunt eu TARĂ, cu fapte si nume
Ca-n colt de batista pe steag sa ma cosi.
Da-mi pietre sa car, da-mi pe limba tarâna,
În oase rîstoarna-mi fiertura de stea,
Acopera-mi ochii si taie-mi o mâna,
Al tau sunt de-a pururi, tu, MAMĂ a mea.
C-a fost adevar sau vis sau reclama
De mic am aflat un cuvânt, Dumnezeu.
Al LUI feminin îi esti tu, TARĂ MAMĂ,
Puterea suprema a tot ce-i mai bun.
Iubire deplina si fara conditii
Nu-ti dau daca-mi dai, ci-s al tau fiindca sunt,
Prin mine datori îti sunt înca scitii,
MAMĂ, tu, TARĂ, CUVÂNTULE SFÂNT !