duminică, 5 noiembrie 2017

5 noiembrie

Incerc sa unesc bucuria cu tristetea. Se pare ca am reusit! Sarbatoresc 23 de ani de casatorie la Sala Palatului, la comemorarea poetului meu de suflet, Adrian Paunescu, la trecerea a sapte ani de la plecare...Amestec de sentimente si trairi, rememorate dupa 32 de ani de absenta, dar prezenta. Pentru cine nu a inteles sau nu a cunoscut fenomenul de masa Cenaclul Flacara, e greu de inteles. Am trait emotie si am respirat in aproape opt ore ca si cum ar fi fost o secunda. Raman constanta in sentimente si ma bucur ca nu am imbatranit degeaba!

„De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind / Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei / Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei / Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani / Şi ţării mele minima dreptate!”.

 Adrian Păunescu - 31 0ctombrie 2010

Fotografia postată de Maria Popa.
Fotografia postată de Maria Popa.Fotografia postată de Maria Popa.