M-am gândit în aceste zile la tinereţea şi la frământările acelei vârste. La felul în care scriam scrisori adevărate şi pline de sentimente. La librăriile în care găseai seturile de corespondenţă. Mai ştie cineva ? Erau zece plicuri şi tot atâtea coli de scris, unele inscripţionate, altele nu...Eu ştiu că le alegeam în funcţie de destinatari. Eram fascinată de comunicare, de dorinţa de a-mi face "prieteni" în toată lumea...Şi mi-am făcut, slavă Domnului...Prietenii mei virtuali au rămas aşa unii, adică nu i-am întâlnit niciodată, dar îi port cu mare drag în amintirile mele de suflet. Şi sunt mândră de valiza mea veche, de carton, care adăposteşte ÎNTREAGA mea corespondenţă ( începută în şcoala generală cu schimbul de corespondenţi din Germania Democrată şi până în anii de liceu, poate şi puţin din studenţie) ! Numele lor sunt Lars, Angela, Voichiţa, Dănuţ, Simona, un Marius, un alt Marius (cu care am dus cea mai lungă şi mai frumoasă corespondenţă) şi mulţi alţii. Acolo, în valiza veche, am păstrat ceea ce a devenit puţin mai târziu FACEBOOK. Dupa drama de la Colectiv mi-am activat un cont pe facebook, deşi eram împotriva acestui lucru. Am scris intr-o postare anterioara cum m-a afectat acea tragedie. A trecut o lună de atunci şi iată la ce concluzie am ajuns şi de ce aş spune acum că e benefic să exişti online. Am reuşit să comunic cu foştii mei colegi stabiliţi prin toate colţurile lumii (şi nu sunt deloc puţini), dar şi cu cei care au rămas acasă. Am descoperit acolo (cautând) oameni pe care îi apreciez şi oameni cărora le sunt datoare cu simple cuvinte de mulţumire. Ar trebui să le trimit cereri de prietenie. Chiar am îndrăznit cu unii. Am înţeles că nu mă obligă nimeni să pun poze la care toată lumea să privească, să comenteze sau să dea Like...Am descoperit că dacă cineva postează ceva, toţi aceia din lista lui de prieteni văd postarea...Deci, eşti permanent informat despre ceea ce îţi pasă - despre viaţa prietenilor tăi. Am trăit apoi drama de la Paris şi imediat am intrat în legătură (din fericire) cu cei pe care îi am şi pe acolo...Am descoperit facebook-ul când alţii îl părăsesc. Generaţia mea e pe facebook încă. Ca un copil m-am bucurat şi azi împărtăşesc bucuria în câteva cuvinte. Nu am uitat cum am început...Atunci, drama de la Colectiv însemna 27. Azi înseamnă 60. Sper ca Sărbătorile de iarnă, care au început cu ghetuţele pentru Moş Nicolae, să-i găsească pe oameni fericiţi şi sănătoşi. Supravieţuitorilor din Colectiv sper să le fie mai bine şi Moşul să le fi alinat puţin suferinţele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu