joi, 31 decembrie 2015

BILANT 2015

Am ajuns la finalul inca unui an. De regula, finalul inseamna bilanturi. Ce am facut ? Ce n-am facut ? Ce urmeaza sa fac ? Sunt multe intrebari de pus, dar si multe raspunsuri posibile. E totul ca un test grila la care raspunsurile pot fi multiple. Inchei anul mai optimista decat as fi crezut. Sustin in continuare ceea ce am afirmat in acest an. Nu poti fi sanatos daca nu esti si fericit, in acelasi timp. Anul asta mi-a demonstrat asta. Doresc tuturor oamenilor cu probleme de sanatate sa se faca bine si tuturor oamenilor nefericiti sa cunoasca fericirea. Suntem atat de fragili si totusi atat de puternici, de am putut duce atatea pe umerii nostri. Se duce un an, se rotunjesc varstele...Sa ne bucuram de ce avem, sa pretuim viata mai mult, sa ne iubim semenii, sa-i ajutam pe cei ce au nevoie de noi. Asa, lumea ar putea fi mai frumoasa, ca mai calda este deja...Tuturor celor ce veti poposi pe aici va doresc sa incheiati anul 2015 cu ganduri pozitive si cu sperante de impliniri. Nu ezitati sa-mi lasati comentarii.Va imbratisesz cu drag si va urez un sincer  LA MULTI ANI !

PERDELUTA DE LA GEAM

Mi-am regasit de curand o veche prietena. Desi a fost in preajma mea, a fost o perioada in care nu ne-am mai intersectat. Ea cu ale ei, eu cu ale mele. Pe ea viata a incercat-o mai mult decat pe mine...I-am cunoscut toate incercarile. Am vrut sa nu o impiedic prea mult, dar am "urmarit-o" cu mare drag. Desi viata i-a dat cam multe teme, poate de asta s-a si facut profesoara (sau a vrut sa se faca, sa faca teme !), surprinzator si pentru mine, le-a facut pe toate. Surprinzator nu ca n-ar fi stiut, ci pentru ca unele au fost coplesitoare. Continui sa o admir pentru ceea ce este, pentru ceea ce face si pentru cum gaseste solutii la tot. Minunile din viata ei, cei trei copii, m-au acaparat cu totul. Vi-ul ei la cub este o ingemanare de priviri jucause, de manute calde, de zambete care iti opresc respiratia...Pe sotul ei l-am perceput de la inceput asa cum este de fapt. Un tip foarte calm, care isi iubeste familia...Astia sunt oamenii care imi sunt pe plac. Si despre care imi place sa scriu. Si pe care ii admir fara sa le spun prea des.Viata i-a mai "mutat" o data de langa mine. Dar voi continua sa-i caut, sa-i admir, sa-i pretuiesc. I-am descoperit intr-un cuib nou, muncit din rasputeri, pentru a le oferi Vi-ilor un camin cald. Si multa liniste pe care am gasit-o acolo. Liniste nu inseamna ca nimeni nu spune nimic. Inseamna ca toata lumea are ceva de spus si toata lumea are ceva de ascultat. M-au impresionat atat de mult, ca nu pot sa inchei anul fara sa ma gandesc din nou la ei. Desi ne vom auzi la telefon in aceasta seara, cu siguranta. Din cuibul lor minunat, am zarit la o fereastra "vecina" o perdeluta la geam. Nu am vazut niciodata la o fereastra o perdeluta in afara camerei....Am ras amandoua ca si cum asta era atat de firesc....Da, uneori, lucrurile firesti ni se pot parea nefiresti. Ei sunt atat de speciali si atat de firesti...Si pentru asta inchei fericita acest an. 

LA MULTI ANI, dragii mei !

duminică, 6 decembrie 2015

De Moş Nicolae

M-am gândit în aceste zile la tinereţea şi la frământările acelei vârste. La felul în care scriam scrisori adevărate şi pline de sentimente. La librăriile în care găseai seturile de corespondenţă. Mai ştie cineva ? Erau zece plicuri şi tot atâtea coli de scris, unele inscripţionate, altele nu...Eu ştiu că le alegeam în funcţie de destinatari. Eram fascinată de comunicare, de dorinţa de a-mi face "prieteni" în toată lumea...Şi mi-am făcut, slavă Domnului...Prietenii mei virtuali au rămas aşa unii, adică nu i-am întâlnit niciodată, dar îi port cu mare drag în amintirile mele de suflet. Şi sunt mândră de valiza mea veche, de carton, care adăposteşte ÎNTREAGA mea corespondenţă ( începută în şcoala generală cu schimbul de corespondenţi din Germania Democrată şi până în anii de liceu, poate şi puţin din studenţie) ! Numele lor sunt Lars, Angela, Voichiţa, Dănuţ, Simona, un Marius, un alt Marius (cu care am dus cea mai lungă şi mai frumoasă corespondenţă) şi mulţi alţii. Acolo, în valiza veche, am păstrat ceea ce a devenit puţin mai târziu FACEBOOK. Dupa drama de la Colectiv mi-am activat un cont pe facebook, deşi eram împotriva acestui lucru. Am scris intr-o postare anterioara cum m-a afectat acea tragedie. A trecut o lună de atunci şi iată la ce concluzie am ajuns şi de ce aş spune acum că e benefic să exişti online. Am reuşit să comunic cu foştii mei colegi stabiliţi prin toate colţurile lumii (şi nu sunt deloc puţini), dar şi cu cei care au rămas acasă. Am descoperit acolo (cautând) oameni pe care îi apreciez şi oameni cărora le sunt datoare cu simple cuvinte de mulţumire. Ar trebui să le trimit cereri de prietenie. Chiar am îndrăznit cu unii. Am înţeles că nu mă obligă nimeni să pun poze la care toată lumea să privească, să comenteze sau să dea Like...Am descoperit că dacă cineva postează ceva, toţi aceia din lista lui de prieteni văd postarea...Deci, eşti permanent informat despre ceea ce îţi pasă - despre viaţa prietenilor tăi. Am trăit apoi drama de la Paris şi imediat am intrat în legătură (din fericire) cu cei pe care îi am şi pe acolo...Am descoperit facebook-ul când alţii îl părăsesc. Generaţia mea e pe facebook încă. Ca un copil m-am bucurat şi azi împărtăşesc bucuria în câteva cuvinte. Nu am uitat cum am început...Atunci, drama de la Colectiv însemna 27. Azi înseamnă 60. Sper ca Sărbătorile de iarnă, care au început cu ghetuţele pentru Moş Nicolae, să-i găsească pe oameni fericiţi şi sănătoşi. Supravieţuitorilor din Colectiv sper să le fie mai bine şi Moşul să le fi alinat puţin suferinţele...

joi, 5 noiembrie 2015

CINE IESE ULTIMUL DIN TARA ?

 CINE IESE ULTIMUL DIN TARA ?

Adrian Paunescu
Imagini pentru cine are parinti pe pamant
ADRIAN PAUNESCU

20 IULIE 1943  - 5 NOIEMBRIE 2010

Saracia noastra ne omoara,
De atâta mars ne doare splina,
Cine iese ultimul din tara
E rugat sa stinga si lumina.

Noi mereu le-am suportat pe toate,
Duca-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plina libertate,
Cea mai mare sa devina ura?

Pluralismul – tuturor ne place,
Chiar daca îl facem numai unii,
Dar vedem, de-atâta timp încoace,
Pluralismul cinic al minciunii.

Sfânta-i opozitia pe lume
Si organic preferam rasparul,
Dar de ce, în pacaleli si glume,
Nu se mai distinge adevarul?

Mai conteaza, uneori, si fapta,
Nu se poate construi cu tânga,
Nu exista stânga fara dreapta,
Nu exista dreapta fara stânga.

Ne vor întreba copiii, mâine,
Mortii vor sari sa ne condamne,
Daca, pentr-un colt mai bun de pâine,
Ne vom vinde tara noastra, Doamne.

Libertate si democratie,
Pasapoarte pentru fiecare,
Dar de mila nimeni nu mai stie
Si e vraiste la hotare.

Coridor european si-atâta,
Sub o licitatie marunta,
Provocarea, patima si bâta
Si în curti, si-n piete se înfrunta.

Om la om nici nu mai vrea sa creada,
Om pe om la zid fatal îl scoate,
Singura se scoala o balada
Si în zdrente circula pe sate.

Fânul necosit se-nvîrtoseaza,
Putrezeste sus, pe crengi, caisa,
În tacerea-nalta de amiaza
Mortii îsi aud ei însisi zisa.

Cale pietruita cu dezastre,
Noapte-ntredeschisa pentru-o ora
Grijulii cu soarta tarii noastre,
Voievozii-a moarte ne implora.

N-avem nici o sansa de izbânda,
Vom ramâne bieti orfani pe-aicea,
Daca, suparati pe cei la pânda,
Am trezit din moarte cicatricea.

C-un refren de muzica usoara,
Într-un fel, ne recunoastem vina,
Cine iese ultimul din tara
E rugat sa stinga si lumina.


Un gand pentru POET, la cinci ani dupa plecarea spre eternitate. Sunt vremuri tulburi pentru tara si poezia mi se pare potrivita. Sa stingem lumina, dar asta daca nimerim intrerupatorul.....Sunt foarte trista in aceste zile. Si mi-as dori pentru ROMANIA multa, multa lumina !

sâmbătă, 31 octombrie 2015

Doliu national

Ce simte un parinte care se uita la televizor si vede dintr-o data pe burtiera galbena BREAKING NEWS ? Asteapta stirea si se cutremura la gandul ca orice tanar ar fi putut fi "prins" intr-o astfel de nenorocire...Fetita mea e plecata in tara la un concurs. Cand am vazut stirea m-am cutremurat....Au trecut cateva minute pana cand s-a anuntat locul tragediei. Putea fi oriunde in tara. Am plans si de fericire ca nu era vorba de orasul in care se afla fiica mea, dar am plans si cu gandul la parintii acelor tineri urmariti de ghinion...Am rezistat in fata televizorului pana la ora doua noaptea cand bilantul era catastrofal: 26 morti si 180 raniti, din cei inregistrati la transportul cu Salvarea. Dimineata m-a gasit afectata mai mult decat mi-am imaginat ca voi fi. Erau 27 de morti. E trist ce s-a intamplat si cuvintele parca nu-si mai au rostul acum...Citesc pe net toate stirile si imaginea pe care o atasez am preluat-o fara voia cuiva.

Dumnezeu sa-i ierte pe cei plecati si tot El sa le dea sanatate celor ce simt prapastia dintre viata si moarte !
Sincere condoleante familiilor indoliate !

vineri, 4 septembrie 2015

Dor de lucruri frumoase

L-am vazut de curand la TV pe Andrei Paunescu. Lipseste de pe ecrane de ceva vreme. Aproape ca nu mai ai ce vedea la televizor. Vezi nasteri in direct ale unor ilustri si neinsemnati necunoscuti, politica e de doi bani, unii se si casatoresc in direct, se fac arestari pe banda si-i muta acasa cat de repede e posibil, se ridica garduri pe la granite...Si in tot acest tavalug, am prins o frantura de interviu. L-am cautat pe net si cred ca am voie sa atasez sursa. Doar pentru ca-mi este dor de lucruri frumoase...

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/interviuri/andrei-paunescu-altii-au-numarat-fara-ca-noi-sa-stim-si-au-transformat-totul-intr-un-proces-meschin-695585.html

luni, 3 august 2015

83

Mama inainteaza in varsta, casa se umple de nepoti, apoi de stranepoti. Un altul se anunta ca e pe drum. O viata frumoasa, implinita. Existam prin patru generatii active. Mama a implinit 83 de ani. Ar fi putut fi mai fericita decat este, pentru ca o merita din plin. LA MULTI ANI, MAMA !

joi, 4 iunie 2015

SANATATE versus FERICIRE

Când eşti încercat cu multe probleme, într-o viaţă relativ scurtă, de cele mai multe ori te gândeşti şi-ţi doreşti să fii sănătos. Într-o vreme în care m-am luptat şi eu, nici nu ştiu cu cine, mi-am dorit foarte mult să redevin cum am fost. Adică sănătoasă. Când am înţeles că Dumnezeu mi-a ascultat rugăminţile şi sănătatea mea a reintrat pe un făgaş cât de cât normal, am crezut că TOTUL înseamnă să fii sănătos. Cu toată sănătatea asta recăpătată, am avut nevoie de câteva minute să devin nefericită. Şi să văd în preajma mea şi alţi oameni nefericiţi. Şi atunci mi-am spus că dacă ar trebui să aleg între a fi sănătos sau a fi fericit, aş alege, cu siguranţă a doua variantă. Dacă Dumnezeu m-ar mai ocroti, ar trebui să le am pe amândouă. Oare nu le merit ?

vineri, 15 mai 2015

ANA STEFANIA

Am asteptat cu sufletul la gura...Minunea de 3100 g si 49 cm s-a nascut la ora 9.25. 
Sa ne traiesti, stranepoata draga si sa fim fericiti cu totii ! 

BINE AI VENIT, ANA STEFANIA !


Primele ei minute "afara"


miercuri, 13 mai 2015

URARE PENTRU ABSOLVENTII 2015

A mai trecut un an peste noi, dar şi peste ei, absolvenţii din 2015. Într-o societate meschină, în care statul nu mai sprijină decât pentru interese proprii ale celor ce stau cocoţaţi pe scaune de unde nu se mai aude şi nu se mai vede nimic. Aşa greu cum a fost, am vazut oameni entuziaşti şi părinţi fericiţi că, după grele eforturi şi neajunsuri, şi-au văzut copiii absolvenţi. Aproape ingineri. Dar unde, bieţii de ei, vor lucra ?  Şi când ? Şi, mai ales, câţi dintre ei ? Eu nu mai sunt atât de optimistă, de când copilul meu m-a anunţat că nu doreşte să rămână în România. Şi nici nu ştie dacă ar vrea să se întoarcă. Copiii aleg asta pentru că îi văd pe părinţi ce eforturi fac. E şi exemplul meu. Doamne-ajută să ne înşelăm cu toţii şi dintr-o dată să revină totul la firescul pierdut. Până atunci, urarea mea de suflet pentru absolvenţi a fost, ca în fiecare an, o poezie a lui Adrian Păunescu care să se potrivească zilelor noastre....

PĂMÂNTUL DEOCAMDATĂ
de Adrian Păunescu

Timpul vietii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Traiesc unii din furt,
Altii doar din ce-au dat,
Sunt saraci si bogati,
Lovesc lasii pe bravi :
Voi, ce-n luna zburati
Pan' la cer va urcati
Pe spinari de noi sclavi.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Voi ce-n luna zburati
Cu-ale noastre izbanzi
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamanzi.
Painea lor o mancati
Printre stele zburand,
Voi degeaba zburati
Cand cei subdezvoltati
Se tarasc pe pamant.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Lumea-i plina de rani
Si de doctori docenti
Si de masti si de vami
Si de mari inocenti :
Fiindca nasteti copii
Aparati-i luptand,
Doborati monstrii vii
Ce de-un veac de vecii
Dolii pun pe pamant.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Intre cei care trag
Si acei ce sunt trasi
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de pasi.
Intre ei sunt sudati
Cu un stramb ideal,
Cum sunt bine legati
Condamnatul de lat
Si biciusca de cal.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

Fii ai muncii aveti
Nadusala pe piept
Cum sta nurca de pret
Pe-al madamelor piept.
Unii iau, altii fac,
Unii dorm, altii sunt,
Intre inger si drac
Trage omul sarac,
Inhamat la pamant.

Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori si libertate
Si-a putea si nu se poate
Si ruina si cetate
Genii mari si frunti tembele,
Vant ce sta si vant ce bate
Si martiri dar si lichele,
Nedreptate si dreptate
Si-a putea si nu se poate
Si noroi si stele.

luni, 4 mai 2015

EU INCA MAI CRED IN MIRACOLE

Am ezitat sa astern aceste randuri. Pe cat sunt de entuziasmata, pe atat sunt de dezamagita de reactiile oamenilor. De felul cum, aparent, iti impartasesc optimismul si in realitate nu cred nimic din ceea ce spun chiar si ei. Pun totul pe seama maximei solicitari si a maximului efort pe care unii chiar l-au depus si ma declar multumita chiar si de simplul fapt ca miracolul e pe cale sa se infaptuiasca. Am un var care, in luna august, a fost diagnosticat si operat de o tumora cerebrala. Tumora nu s-a putut extrage decat partial. Pana in luna noiembrie, totul a fost bine. In luna februarie, examenul RMN a aratat ca tumora crescuse galopant. Medicii i-au spus  asa: " Boala are o evolutie urata si asta e...Nu mai aveti ce face". Eu am crezut cu toata fiinta mea in varianta unei vindecari. Am gasit un tratament alternativ aici, in Romania. Un doctor a sustinut ca el, cu ajutorul tratamentului recomandat, nu amelioreaza, ci vindeca...Nimeni nu i-a mai dat nicio sansa. Familia a cumparat toate cele necesare unei inmormantari. Eu m-am incapatanat si l-am ajutat cu acest tratament. Acum sunt convinsa ca numai eu am crezut in MIRACOL. Nu a murit ... Si stiu ca nu se va intampla asta. Simtitor, ceva s-a intamplat. Dintr-un muribund, cu candela aprinsa permanent la cap, a inceput sa vorbeasca soptit, cere de mancare, a solicitat scoaterea afara, la aer ( e la pat din luna februarie, intr-o stare grea). Eu cred ca tratamentul a actionat, dar apropiatii refuza sa continue sa-l ajute. Eu inteleg lucrurile, dar pana la un punct. Sunt multumita, dar si revoltata. Eu inca mai cred in miracole.

miercuri, 25 martie 2015

18

E varsta maturizarii sau asa credem noi, parintii. Copilul meu a implinit varsta majoratului si nu stiu ce ar trebui sa astern aici, in afara emotiei produse oricum. Sunt un parinte implinit si multumit. Atat de multumit ca nu ma pot bucura la maxim de acest eveniment important. Cel putin, deocamdata. Va iesi din tara in ziua in care devine...majora ! Si pentru ca "iesirea" este pentru un nou concurs international de dezbateri academice nici nu stiu in ce ordine ar trebui sa fac urarile. Mama din mine alege : LA MULTI ANI, IOANA ! SĂ-ŢI DEA DUMNEZEU PUTEREA SĂ-ŢI POŢI ÎNDEPLINI TOATE DORINŢELE ! Baftă la concurs şi indiferent de rezultat, nu uita că experienţa se obţine din multă, foarte multă muncă ! 

sâmbătă, 21 martie 2015

Urgente UPU

Speriata de starea de sanatate precara a mamei din ultima saptamana, ma hotarasc sa sun, in sfarsit, la ambulanta, cerand ajutorul celor care se ocupa cu asta. Recunosc ca serviciile au fost prompte urmand firul evenimentelor, fir care, la un moment dat, s-a rupt. Ma bucur ca tot ceea ce poate fi declarat de bolnav sau de apartinator poate fi probat cu copia pentru care semnezi la iesirea din serviciul UPU. Acolo sunt consemnate clar orele de interventie : ora la care a fost preluat bolnavul, ora la care s-au recoltat probe pentru analize, cel putin doua parafe ale medicilor si, foarte important, ora la care ai semnat foaia de observatie pentru "preluarea" bolnavului si indreptarea spre casa, cu ce poti sa te deplasezi. Eu am ajuns la UPU la ora 23 si am plecat aproape de ora 3 dimineata. Da, mama a fost stabilizata, am reusit sa o scoatem pe picioare pana la masina personala si toate bune si frumoase. Ce m-a uimit si de aceasta data este faptul ca, atunci cand am ajuns la medicul de garda specialist pe sectie (dupa medicul de garda din UPU, care avea aceeasi specializare !) acesta a facut o observatie care m-a blocat si de aceea m-am gandit sa astern aici povestea. Pentru ca da, parca ar fi o poveste. Dar una foarte urata. Cu foaia de observatie in fata, cu rezultatele analizelor de sange facute in urgenta, medicul isi permite sa faca observatia ca " asa se intampla daca nu respectati medicatia", lucru total fals pentru care am intervenit si am explicat ca medicatia este luata zilnic, conform prescriptiei medicului care o vede de doua ori pe an (de altfel, coleg cu garda). Am simtit ca nu i-a convenit raspunsul si ca sa puna capac a facut afirmatia soc : "si analizele astea de aici (adica din foaia de la UPU) oricum sunt din burta". Daca e adevarat ce a spus, poate ar face bine sa "denunte" aceste practici.

joi, 22 ianuarie 2015

500.000 de euro mita

Nu prea am avut nici timp, dar nici stare sa scriu la acest debut de an. Urmaresc zilnic stirile, deci sunt la curent cu toate. Macar atat. Mi-am vizitat prietenii virtuali si acolo unde am simtit nevoia am comentat. Acum, tocmai am plecat din fata televizorului. Recunosc ca eram doar in trecere, dar am stat sa urmaresc stirea pana la capat. Sunt cutremurata de vestile ca multi copii sunt diagnosticati cu cancer. S-a facut un apel sa trimitem un SMS pentru a dona, pentru a o ajuta pe Narcisa, o eleva de 15 ani. M-am conformat si abia am reusit sa trimit, pentru ca lacrimile mi-au invadat fata. Zilele trecute, o mana de oameni au intrat la o ora de-a mea si au cerut permisiunea sa prezinte cazul colegului lor, un elev de clasa a XII-a, diagnosticat cu leucemie. Am strecurat in "borcanele" lor banii pe care ii aveam la mine (a fost ideea lor de a colecta o suma de bani). N-am apucat sa le spun, pentru ca nu puteam scoate o vorba, cat de mult apreciez gestul lor. Sunt mama si atat. Ce am vazut acum la televizor s-a suprapus, nu stiu cum, cum stirea auzita si vazuta la cafeaua de dimineata. Ca sunt oameni care au primit sute de mii de euro mita. Tot azi, am ajuns la banca, sa-mi achit prima rata dupa ce am fost inspirata (dar cat am pierdut pana acum !) sa refinantez un credit in CHF. Toate acestea suprapuse acum in mintea mea ma duc la un calcul simplu, cred eu. Toate sumele acestea care se dovedesc a fi MITA ar putea fi confiscate si creat un fond al solidaritatii pentru copiii diagnosticati cu cancer. Pe oamenii gasiti vinovati, eu nu i-as trimite la inchisoare. Le-as confisca averea stransa prin cai ilegale si i-as obliga sa traiasca din salarii. Si i-as determina sa faca imprumuturi la banci. Si le-as da o lectie, cat sa vindece suflete de copii.