luni, 28 iulie 2014

Cordonul ombilical

M-am gandit cateva zile cum sa gasesc titlul potrivit pentru postarea asta. Cu gandul la Ioana mea si la prima noastra legatura, mi-a venit ideea titlului ales. Cred ca nu realizez inca faptul ca Ioana e atat de mare si atat de frumos asezata pe drumul ei....Prima noastra legatura a fost cordonul ombilical. Dupa care au venit, firesc, lucrurile si trairile si intamplarile. Parca nu-mi vine sa cred ca se apropie majoratul ei si, desi o contrazic tot timpul, nimic nu va schimba relatia noastra. Poate sunt prea cicalitoare si poate uneori, mult prea severa. Poate e un defect profesional sau chiar un egoism matern, de care, desi sunt putin constienta, nu ma pot debarasa. Vremurile pe care le traiesc eu sunt altele decat cele ale parintilor mei. Vremurile pe care le traieste ea sunt altele decat ale mele. Convietuim (uneori mai greu) trei generatii atat de diferite...Tot ce-mi doresc este ca ea sa-si poata alege drumul corect in viata. Sa faca ceea ce-si doreste cu adevarat. Si chiar daca uneori sunt enervanta si chiar daca, desi e vacanta, sunt cu gura pe ea tot timpul, sper sa ma inteleaga si sa creada ca, atunci cand mama isi iubeste puiul atat de mult este posibil ca prima lor legatura sa nu fie inca taiata. Si pentru asta mama trebuie sa fie intelegatoare si copilul ascultator. Si vacanta sa fie linistita, pentru ambele parti. Vacanta placuta tuturor copiilor (orice varsta ar avea) si parintilor lor !

duminică, 20 iulie 2014

20 IULIE 1943

E data la care s-a născut poetul Adrian Păunescu. Mă întrebam dimineaţă de ce oare părinţii nu i-au ales numele de Ilie, pentru că azi e ziua acestui Sfânt...De ce oare Adrian ? Într-o analiză numerologică personală am găsit că semnificaţia numelui lui se reduce la 3, ceea ce înseamnă că are " o imaginaţie prolifică şi talentele artistice dau naştere unor concepte strălucite. Acest lucru permite să vedeţi toată frumuseţea vieţii şi să o aduceţi şi celorlalţi ". Mie mi-a adus o bucurie specială în viaţă. L-am cunoscut la spectacolele Cenaclului Flacăra, i-am sorbit poeziile şi am fost încântată să-i învăţ şi pe alţii să-l citească. Şi să-l aprecieze pentru ceea ce a fost. Şi pentru ceea ce va fi. L-am abordat ca redactor-şef al Revistei Flacăra şi într-un sistem totalitar pe care, la vremea aceea nu-l înţelegeam, m-a ajutat. Şi n-am putut să-i mai mulţumesc niciodată. Am făcut-o la mormântul lui, la care, recunosc, am ajuns o singură dată. Adrian Păunescu ocupă un loc special în inima mea. Şi azi, pentru cei care poposesc pe blogul meu, postez ultima lui poezie.

DE LA UN CARDIAC, CORDIAL


De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,

Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
În jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei,
Păziti-va si inima, si gândul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorându-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscând ca patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Da-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Si tarii mele minima dreptate.

31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta.


La 5 noiembrie 2010 POETUL s-a stins.