miercuri, 19 februarie 2014

Roata de rezervă

Incepusem ziua cu un bun tonus. Deşi mă sâcâie o ureche de câteva zile (ca urmare a faptului că am expus-o nepermis, neacoperită, când temperaturile au fost extrem de scăzute), aproape că nu vreau să mai bag în seamă toate nimicurile şi veselă, nevoie mare, mi-am vazut liniştită de treburi.  Pentru că vremea este superbă, am intrat într-o farmacie să-mi găsesc totuşi un remediu. Profesionistă, asistenta m-a invitat politicos la medic, semn că nu e simplu ce vrea urechea mea. M-a întrebat cum stau cu tensiunea şi i-am spus că nimic nu mi-o poate ridica peste 9 (exprimarea mea în termeni nemedicali). În următoarea oră am primit un telefon care m-a răvăşit, pur şi simplu. Am aflat de moartea stupidă a unui OM, soţ şi tată extraordinar. Cu puţin mai mic decât mine. FLORIN a murit stupid, în timp ce-şi schimba o roată la maşină, pe şosea, respectând toate regulamentele de circulaţie. O altă maşină a intrat în el. Şi s-a terminat. Era sănătos, realizat, împlinit pe toate planurile. Era fericit. Şi a murit. Ce suntem noi, de fapt ? Şi brusc, tensiunea mea a luat-o razna. Şi ce bine începusem ziua.