vineri, 24 ianuarie 2014

CÂT DE SIMPLU

Debutul fiecărui an, de şapte încoace, e trist pentru mine. Pentru că acum şapte ani l-am pierdut pe tata. Şi aş fi vrut să scriu aici pe 12 ianuarie când s-a întâmplat...N-am putut. Pentru că nu cred că aş găsi nici suficiente cuvinte, nici pe acelea care să spună cât de dor îmi este de el. E permanent în mintea mea şi, deşi încerc să fiu mai puternică, nu prea reuşesc. Evenimentul nefericit în care doi oameni şi-au pierdut viaţa, m-a găsit în faţa televizorului, cu lacrimi pe obraz. De ce am făcut asocierea cu tata nici eu nu mai ştiu prea bine. Poate pentru că am văzut mulţi oameni plângând de tragedia căreia i-aş spune naţională. De ce ? Păi chiar dacă a fost vorba despre zbor civil, motivul a fost de urgenţă medicală naţională. Am auzit atâtea explicaţii tehnice, atâtea comentarii inutile...Doi oameni au murit şi toţi pasagerii avionului, vii sau morţi, ar fi trebuit trataţi/transportaţi mai rapid  decât s-a întâmplat.S-au găsit nişte OAMENI destoinici care au răspuns cu braţele lor şi cu mintea ascuţită la întrebările la care puternicii ţării au tăcut. INCOMPETENŢA e la mare rang în ţara asta. Şi plâng pentru că mi-e dor de tata, aşa cum doi copii vor plânge după tatăl lor, pilotul. Şi plâng  pentru că doi părinţi vor plânge de dorul fiicei lor.  Copilul meu se dezvoltă cu eforturi într-o ţară care nu mai poate să îi ofere nimic bun. Va refuza să rămână într-o ţară în care nu se mai respectă nimic. Şi totuşi, există OAMENI, aşa cum am ştiut întotdeauna, care trăiesc SIMPLU şi dau lecţii. Lecţiile lor sunt gratuite. Nu se transformă, nu se convertesc în valute, în bogăţii. Ei ştiu să-şi scoată haina de pe ei şi să ajute. CÂT DE SIMPLU .

miercuri, 1 ianuarie 2014

URARE

LA MULŢI ANI ! Fie ca anul 2014 să devină cel mai bun pentru fiecare dintre voi. Să fiţi sănătoşi şi să vă bucuraţi în fiecare clipă de tot ce vă înconjoară. Nimic nu e întâmplător. TRĂIŢI FIECARE CLIPĂ A VIEŢII !