duminică, 22 decembrie 2013

Privind printr-o lacrima

Ati privit vreodata prin propria lacrima ? Apare o imagine mai clara, o lume mai curata...Sau spun asta doar pentru ca miopia mea imi face figuri de la o vreme incoace ? Poate ca nu. Dar solutia nu este sa plangem, doar ca sa privim lumea din jurul nostru. De curand am fost la o sedinta cu parintii si profesoara care a completat sedinta (desi era, de fapt, personajul principal) ne-a facut o invitatie careia nu i-am putut da curs decat azi, cand am fost, in sfarsit, putin mai libera. Ne-a dat un exemplu de viata in persoana lui NELSON MANDELA. Credeam ca am citit destul despre el si cu cat o faceam mai mult, cu atat il admiram mai mult. Invitatia profesoarei a fost sa vizionam filmul INVICTUS. L-am gasit repede pe net. Tocmai mi-am privit lumea prin propria lacrima. Va invit sa-l vedeti. E invitatia la IERTARE. Ceea ce face bine acum, inaintea SARBATORILOR. Si nu strica acum, pe final de an, sa fim buni si iertatori. Toate gandurile mele bune pentru toti cei care veti citi !

duminică, 1 decembrie 2013

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA !



CLOPOTUL REÎNTREGIRII
ADRIAN PĂUNESCU

Bat clopote cantand reintregirea
Si sufletul ia foc in clopotari
Intai decembrie ne e unirea
Si stralucirea Romaniei Mari
Mihai Viteazul intra-n catedrala
Si are harta Daciei in maini
Intr-insul Burebista se rascoala
Si-apoi pe vatra lui se nasc romani

Cat flamura ros-galbena-albastra
Ne este prag si steag si ideal
Veniti romani, veniti la Mecca noastra
Veniti la Alba Iulia-n Ardeal

Si iar incepe clopotul sa bata
Si sangereaza sutele de ani
In osul natiei se-aude-o roata
Muscand din Horea, Closca si Crisan
Si iar la Alba Iulia ni-i flancul
Pe care ardem si ne batem toti
Cand dinspre Apuseni rasare Iancu
Ca un Isus Cristos cu chip de mot

Dar e un an care nicicand nu trece
Un an pe care-n veci il vom dori
O mie noua sute optsprezece
Al nostru an de fiecare zi
Ne fie el de-a pururea an-noul
In lupta cu problemele de azi
Cantam din Alba Iulia eroul
Pe reintregitorul cel viteaz.

miercuri, 27 noiembrie 2013

Prima zapada

Nimic nu prevestea dimineata asta ... Parca ma bucurasem prea mult de albul zapezii, intr-o lume din ce in ce mai mizerabila. N-am crezut si n-am dorit sa traiesc asemenea clipe. Am mai spus-o si pe aici, de atatea ori, ca trebuie sa pretuim fiecare secunda a vietii si sa lasam lucrurile sa vina de la sine. Sa nu fortam nota.. Sa fim, in primul rand, calmi. Nu avem solutii in momente grele. Azi am aflat si azi s-a terminat. In primele momente ale zilei, am aflat ca mi-a murit un student. Era in ultimul an de facultate si portile erau deschise pentru un tanar de 22 de ani. Azi i s-au deschis Portile Raiului cred. Pentru ca azi a fost si inmormantarea. Am participat, alaturi de colegii lui si de o mare de oameni, de prieteni, la ceea ce  nu poate fi decat trist...Nu e usor sa-ti conduci pe ultimul drum un student. Trecerea i-a fost usoara, in somn. Rezultatele analizelor au "spus" ca era perfect sanatos. Si totusi, inima lui a cedat. Nu stim niciodata ce urmeaza in viata noastra. Ea trebuie traita frumos si pentru RADU STEFAN, daca ea s-a terminat acum, tot acum va continua prin noi. Dumnezeu sa te odihneasca in pace, draga RADU !

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

23 NOIEMBRIE

Toate gandurile bune, toata dragostea si afectiunea mea, pentru JUMATATEA mea. Azi e ziua lui de nastere si de douazeci si unu de ani incoace e tot timpul trist, cand noi incercam sa-l inveselim putin. De ziua lui de nastere, acum douazeci si unu de ani, a pierdut-o pe mama lui. E o zi importanta pentru noi, fetele lui, dar si trista in acelasi timp. Pentru ambele situatii noi ii suntem aproape si-l iubim. LA MULTI ANI, PAPI !

luni, 18 noiembrie 2013

KIKI si PACO. SAU IUBIREA ETERNA

N-am crezut vreodată că o pasăre se poate dovedi o atat de devotată mamă. Povestea mea începe cu foarte mult timp în urmă. Ioana mea îşi dorea foarte mult un sufleţel. A spus că poate fi o surioară, un frăţior sau un animăluţ sau o pasăre. N-a fost să fie decât ultima variantă. Pentru că am dezbătut îndelung problema într-un consiliu de familie, am ales: Ioana a primit de ziua ei un peruş. S-a numit COCA. Şi pentru că nu era uşor să fie singură în colivie, a primit un partener. Pe MIKI. COCA a fost parte din familia noastră timp de şase ani. Când am pierdut-o, am crezut că nu ne vom reveni din tristeţe. Într-o zi de PAŞTE, probabil chemată de trilurile triste ale fetiţei noastre, ne-am trezit la fereastră cu un peruş nerevendicat niciodată. Era o fetiţă pe care noi am numit-o KIKI. La scurt timp am pierdut-o şi pe MIKI. Toată familia suferea. Nu e uşor şi cine are un sufleţel de companie, oricât de mic ar fi el, înţelege ce vreau să spun. Pentru KIKI am achiziţionat un partener, pe PACO. Când credeam că ne-am liniştit, KIKI s-a îmbolnăvit. A avut o tumoră care s-a dovedit a fi nepericuloasă şi totul a luat o întorsătură, pe cât de spectaculoasă, pe atât de fericită pentru mulţi. KIKI a depus prima serie de 4 ouă din care au ieşit patru pui minunaţi.

Primele ouă şi primul ivit
Patru sufleţele










                                      Cei patru fantastici, aşa cum au fost numiţi se numesc:
GINGER (PRIMUL IVIT turcoaz), CHILLI (gălbior); KIRI (verzişor), TWEETY (albastrel)



Bine dezvoltaţi şi îngrijiţi, nu ?
A doua serie de pui a insemnat depunerea a 6 noi ouşoare din care au ieşit cinci mândri peruşei. Primul  a ieşit din ou în ziua de Sfâta Maria, aşa că a primit numele MARI şi e bine şi sănătos la mine acasă, împreună cu primii patru, de care Ioana nu s-a putut despărţi. Pe ceilalţi patru (din a doua serie) i-am oferit  acelora care i-au dorit. Ioana ţine permanent legătura cu noii proprietari, astfel încât să se asigure că sunt bine îngrijiţi şi iubiţi. Când am reuşit să ne mai tragem sufletul, am constatat că în cuib apar alte ouă. Şi nu au fost decât 8 !!!! A treia serie de pui din iunie încoace. Am fost la magazinele care comercializează astfel de păsări. Nu ştiam dacă am procedat corect în îngrijirea pe care o oferim prietenilor noştri. Suntem un caz unic cred, cu asemenea efectiv (11), de la o singură mamă. Ideea de a scrie despre prietenii noştri a venit azi, când postam ceva pe acest blog şi când cei mici (din cei 8 au ieşit doar doi, care se numesc GOM şi UBI) stăteau liniştiţi sub mângâierile mele pline de admiraţie şi iubire. Am vrut să vă împărtăşesc povestea dragilor mei, KIKI şi PACO.
KIKI(verde) ŞI PACO, CEI MAI DEVOTAŢI PĂRINŢI
GOM (albastru) şi UBI, ÎN TIMP CE EU POSTEZ....


VĂ IMAGINAŢI CÂTE POZE AVEM CU EI ? M-am rezumat la câteva. Mi-e tare drag de ei. Sper că pentru ultimii să găsim persoanele potrivite. Dacă vom putea să ne despărţim de ei...GOM încă depinde de ciocul mamei lui iubitoare.

DĂRUIEŞTE DIN TIMPUL TĂU DOAR ACELORA CARE AU NEVOIE DE EL

Aceasta e deviza cu care am pornit încrezătoare spre voluntariat. Prea mult timp am oferit din timpul meu liber şi nu întotdeauna beneficiarii au fost aleşi corect. Nu-mi mai permit să ofer din timpul meu liber oricui. Timpul meu liber este acela care rămâne după ce familia, înainte de toate, beneficiază de acest dar. Am încercat în viaţa mea să mă fac utilă şi să ajut acolo unde se impunea. La prima mea tentativă de voluntariat mai serios, cu mulţi ani în urmă, am avut un "impact" greu de tradus. Am încercat să sprijin o familie greu încercată de îmbolnăvirea unicului copil. Primul răspuns la apelul meu a însemnat întrebarea "hai, spune câţi bani să-ti dau pentru copilul ăsta". Am înţeles atunci că nu toată lumea e dispusă să "pună umărul" şi nu suntem toţi la fel. Am abandonat o vreme ideea, apoi am încercat să devin voluntar la o faimoasă organizaţie internaţională. N-am făcut decât să completez un formular online şi să-l trimit, ca pe o cerere, prin care îmi ofeream serviciile pentru cauze umanitare, acolo unde pot fi utilă. Au mai trecut nişte ani de atunci şi n-am primit niciodată un răspuns, oricare ar fi fost el. Scriam de curând că am fost invitată la o casă de copii, după ce am primit o lecţie de viaţă de la o studentă de-a mea care face voluntariat acolo. Am întâlnit nişte oameni extraordinari şi cu o mână de copii, studenţi, am reuşit să organizez prima mea acţiune de voluntariat. Despre faptele de voluntariat nu trebuie să povesteşti prea mult. Că nu de asta se înfăptuiesc. Dar trebuie să scriu că am reuşit să facem o echipă de 27 de oameni pentru care timpul a fost singura noastră donaţie. Şi puţin efort fizic. Aş putea să scriu despre cei care m-au ajutat. Dar nu cred că se vor bucura. Se vor bucura cu siguranţă când îi voi anunţa că pregătesc următoarea acţiune. Tot ce mă face fericită acum este că am întâlnit tineri atât de entuziaşti. Încă nu e totul pierdut în societatea asta care ne-a dezamăgit. Am promis că povestesc mai mult, dar tocmai am explicat de ce nu o mai fac. Rămâne valabilă deviza mea din titlu.

marți, 5 noiembrie 2013

SE SIMTE LIPSA LUI

Intotdeauna incep cu lucrurile vesele, care produc multa bucurie. Apoi vin cele triste...Asa cum o spun in fiecare an din 2010 incoace, 5 noiembrie are dubla semnificatie pentru mine. Partea trista este ziua trecerii in nefiinta a poetului meu de suflet, ADRIAN PAUNESCU. Au trecut trei ani de atunci si nu pot sa spun acum decat ca SE SIMTE LIPSA LUI.

19

2013-11-05 18.12.06.jpg


Au trecut 19 ani plini si fericiti. Ce mi-as dori mai mult ? S-o vad pe Ioana acolo unde isi doreste si sa fie si ea fericita si implinita. Asa ma simt si eu azi, dupa 19 ani de casnicie. LA MULTI ANI, PAPI ! SA NE TRAIESTI, IOANA ! VA IUBESC ! Mami
Am atasat surpriza mea dulce.


luni, 4 noiembrie 2013

CONCORDIA

Am fost invitata azi la o casa de copii  a familiei CONCORDIA, pentru ca mi-am exprimat candva dorinta de a oferi din timpul meu liber acelora care au nevoie de el. Prima mea actiune de voluntariat sper sa se concretizeze vineri, 8 noiembrie, si atunci o sa povestesc mai multe. Am intrat pe poarta acelui orasel intr-un fel si am iesit de acolo in alt fel. E de povestit. Si de simtit. Si de implicat. Cine vrea, o poate face. Revin.

joi, 24 octombrie 2013

Secunda cât o viaţă

Nu de multe ori am depus in conturi sume de bani pentru a contribui la ajutorarea persoanelor in nevoi. E adevarat ca am ales asta mai rar, doar din frica de a nu fi nesemnificativă suma depusă. Aş vrea să pot mai mult, dar îmi este imposibil. Citind un blog al unei fete despre care nu aveam nici cea mai mica idee, m-am gandit ce ar insemna daca MULTI ar depune sume la fel de mici ca şi mine. Ceea ce voi face şi mâine. Doar scriu despre blog şi fiecare poate citi şi poate trage propriile concluzii. Putem să ajutăm, condiţia este să fim mulţi. ALEXANDRA înca mai poate scrie şi o face pe blogul: http://alexandraaron.blogspot.ro/. Doamne-ajută să putem fi de folos !

vineri, 18 octombrie 2013

Poezie si Folk

Am promis sa revin cu impresii despre un festival de muzica folk. E o muzica despre care spun ca face bine la suflet. Cu doua seri cu case de bilete inchise, e ceva....Sali pline de iubitori de gen mai tineri sau mai batrani. Toata sala era conectata la tot actul artistic. Prima zi a fost concursul cu tineri talentati si entuziasti. Toti au fost buni, dar regulile raman reguli. M-am bucurat ca premiul de popularitate a fost castigat de trupa pe care si eu am votat-o: TRUPA ICARUS. Cred ca vom mai auzi de ei. Marele premiu si trofeul festivalului a fost castigat de grupul PROIECT TIVODAR, prezenti in acest an intr-o formula noua. Mi-a placut mult si ANA MARIA DRAGOMIR care a primit premiul GABI DOBRE, chiar de la mama acestuia, in lacrimi, pe scena festivalului. Serile de recitaluri au rascolit cele mai frumoase amintiri ale tineretii traite intr-o epoca in care te distrai "la maxim" cum se spune acum, la CENACLUL FLACARA. Ma intrebam de ce par imbatraniti toti artistii cu care fredonam cu cativa ani in urma pe stadion, in sala sporturilor, la casa de cultura a sindicatelor...Si cand mi-am dat seama ca acei cativa ani erau 2013-1985 = 28 ani....Asta doar luand in calcul ultima manifestare a Cenaclului Flacara, la care am fost prezenta. Am ascultat un Adrian Ivanitchi cu voce neschimbata la Fisa personala. Am fredonat (toata sala !) cu un Ducu Bertzi iubit in aceeasi masura de cei din generatia mea, dar si de cei tineri. Si Ioana mea a fost in sala, pentru ca a inteles ce inseamna un act artistic de calitate. Seara a doua a debutat cu lansarea albumului MOZAIC al lui Nicu Alifantis, plin de emotie ca de fiecare data. Si cu un album pe care vi-l recomand cu caldura. Si o trupa a lui Emeric Imre care l-a evocat pe marele POET cu recunostinta. Apoi un Mircea Vintila cu a lui trupa Brambura, care a ridicat sala in picioare pe final de festival. Ce poti sa-ti doresti mai mult decat sa vezi ca lumea poate fi si fericita !

miercuri, 9 octombrie 2013

DOR DE CENACLUL FLACARA

Mi se face cateodata un dor de Cenaclu...
Si atunci ascult cateva zile la rand 
muzica de atunci si de acolo.  
Vineri si sambata ajung la un festival folk 
si printre invitati va fi si 
Adrian Ivanitchi. 
Sper sa reascult si melodia pe 
versurile prezentate mai jos, 
preluate direct de pe net.  
O sa povestesc cum a fost.
Vor mai fi acolo Ducu Bertzi si 
sambata Mircea Vintila si Nicu Alifantis.  
Ce muzica, ce spectacole...
FISA PERSONALA - ADRIAN PAUNESCU
Om intre oameni pe o planeta Unde atatia pier expirati Dunarea imi poarta setea secreta Am o pecete sunt Muntii Carpati. Eu sunt stapanul patriei mele Adeverinte ca sunt n-am cersit In reverente si temenele neamul meu nu este rostogolit Eu sunt din tara lui Foaie-verde Eu sunt din neamul lui Fat-Frumos Turmele mele nu se pot pierde C-am strabatut vesnicia pe jos. Marea mea neagra poarta-mi Carpatii In adancimea lacasului tau Tu ce esti neagra doar pentru altii Si pentru mine albastra mereu. Eu tot destinul meu fericescul Cu poezie ca sa nu mor De la Ovidiu la Eminescu Mai am de-a pururea un singur dor. Eu sunt din tara lui Foaie-verde Eu sunt din neamul lui Fat-Frumos Turmele mele nu se pot pierde C-am strabatut vesnicia pe jos. Una din lacrimi Olt mi se cheama Cealalta-i Mures si alta e Jiu Prutul si Crisul sunt de o seama Limba romana o apa si-o stiu Stiu ce e iarna si stiu ce e vara Merg si la targuri dar nu sa ma vand Numele meu de familie e tara Si Miorita prenumele bland. Eu sunt din tara lui Foaie-verde Eu sunt din neamul lui Fat-Frumos Turmele mele nu se pot pierde C-am strabatut vesnicia pe jos. Multe razboaie-am facut si as face Ca sa ma apar de orice dusmani Dar m-as inscrie urgent la o pace Mi-e dor de o pace de o mie de ani Iata Carpatii inviati de cascade Cu ei m-am nascut si-al lor frate raman Vestea imi merge de om cumsecade Nici mult nici putin doar atat un roman. Eu sunt din tara lui Foaie-verde Eu sunt din neamul lui Fat-Frumos Turmele mele nu se pot pierde C-am strabatut vesnicia pe jos.

sâmbătă, 28 septembrie 2013

Trăiţi fiecare secundă a vieţii

Am pierdut în această săptămână o persoană dragă. Am aflat de suferinţa ei abia în luna iunie şi de atunci am vazut cum se stinge treptat. Am sperat în minuni, dar " ce e frumos, şi lui Dumnezeu îi place", aşa se spune parcă...O boală incurabilă s-a cuibărit în corpul ei firav şi, ghinion, acolo unde nu s-a putut interveni chirurgical. Am trăit cu gândul alături de copiii ei, fiu şi noră, şi am văzut cu ochii minţii fericirea de pe chipul ei acum un an, când scriam aici despre nunta copiilor ei....Am trăit într-o săptămână emoţii puternice cât pentru un an întreg. Sper să ne mai ocolească necazurile, că au cam fost în ultima vreme. Suntem atât de mici şi cred că ne dăm seama mult prea târziu de cum ar trebui să ne trăim fiecare clipă a vieţii. Pentru că nu se ştie cât o putem face. Zâmbiţi mai mult începând de azi, iubiţi-vă familiile şi ţineţi-le aproape. Emoţia unei despărţiri definitive lasă urme adânci. Pentru care nu mai există nici leacuri, nici doctori. Trăiţi frumos fiecare secundă a vieţii. Trăiţi.

joi, 5 septembrie 2013

Referendum pentru moarte

Urmaresc si eu tragedia care a pus stapanire pe noi in ultima vreme. Un copil a murit nevinovat. Un alt copil nu va incerca niciodata sa iubeasca un caine, pentru ca unul tocmai i-a omorat fratele...Parintii nu-l mai pot aduce inapoi. Bunica va trai cu o povara. Autoritatile s-au gandit la o solutie. Aceasta se numeste referendum. Si, de fapt, ce sunt intrebati oamenii (si nu inteleg de ce este vorba doar despre capitala, ca si cum numai acolo exista caini ai nimanui) ? Oamenii sunt intrebati cine e mai bine sa moara - oamenii sau cainii !? Nu se numeste oare aceasta solutie REFERENDUM PENTRU MOARTE ??

P.S. Pentru clarificare, nu cred ca e nevoie de un referendum. Trebuie facut ceva, astfel incat nimeni sa nu sufere. Nu e normal sa actionam asa ? Cel putin asta e punctul meu de vedere.

vineri, 9 august 2013

UN OM CÂT O ŢARĂ

Am vrut să scriu aseară, imediat ce s-a terminat emisiunea. Dar nu puteam, pentru că eram invadată de emoţii. Nici nu ştiu care era predominanta.S-au amestecat nişte trăiri extraordinare. Ascultam un OM povestind mai mult despre ţara lui, decât despre el. Era actorul RADU BELIGAN. Dacă nu aţi văzut emisiunea (ce va rămâne, cu siguranţă, un document) vă invit să o căutaţi....Trebuie să fie pe undeva postată. Într-un moment în care mi-e tare dor de copilul meu (şi nu e decât într-o tabără) m-am gândit dacă nu cumva mai avem de meditat cu privire la plecarea ei din ţară...Nu acţionez niciodată la primul impuls...Şi nici nu spun că mă mai pot răzgândi. Dar nici că nu aş face-o. Când a spus "Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt ROMÂN" am plâns. Pentru că eu încă mai cred că suntem mulţi cei care îşi iubesc cu adevărat ţara. Şi eu am foarte mulţi colegi stabiliţi departe...A fost un moment în care nu i-am înţeles. Apoi am realizat despre mine mai mult şi m-am înţeles mai bine pe mine, prin prisma lor. Am avut ocazia să călătoresc pe afară. Şi diferenţa este izbitoare, chiar dacă nici mie nu mi-a plăcut să recunosc, am făcut-o. Facem toate relele cu bună ştiinţă. Investim în toate prostiile. În ce trebuie, nu. Am fost tulburată de tot ce am ascultat în emisiune (ca să revin de unde am plecat) şi mi-am dat seama că emoţia se dublase şi atunci am înţeles de ce. Actorul seamănă acum perfect cu tatăl meu...Aşa era în anul în care l-am pierdut. Am înţeles şi de ce sunt încă aici.

joi, 8 august 2013

Cum socializăm ?

Ma preocupă din copilărie călătoria. Am întâlnit un OM special care a avut un rol important în formarea mea, din vremuri vechi...Şi de la care am învăţat să călătoresc şi să preţuiesc. Speram să-l revăd anul acesta după mulţi alţii de aşteptare. Nu a fost să fie, dar sper că se va întâmpla asta cândva. L-am respectat şi l-am preţuit şi mi-a fost model în cariera pe care am urmat-o. M-am gândit să scriu despre călătoriile mele şi cu gândul la EL am "inventat" blogul CĂLĂTOR PRIN LUME. De două zile postez acolo instantanee din viaţa mea, din călătoriile mele. Un blogger mă roagă să dau un like...Am răspuns cam sec comentariului lui şi deşi aş putea să "intervin" în postare, nu o fac. Pentru că trebuie să-i mulţumesc de popas....Şi eu mai comentez cu mare drag prietenilor virtuali, bloggeri. Văd că e la modă facebook-ul, dar nu mă atrage deloc. Am ales să scriu despre călătorii şi gândurile mele şi aleg cu mare grijă pozele încărcate. Vreau să transmit ceea ce simt, nu neapărat cum arăt. Cred că sunt puţin demodată (o mai spune şi Ioana mea, câteodată) dar aleg să mă manifest aşa. Azi am "călătorit" printre bloguri. Ce oameni minunaţi aleg să se manifeste ca şi mine. Tuturor prietenilor virtuali, vă transmit preţuirea mea pentru delicateţea tuturor postărilor de care am dat azi. Socializăm excelent şi fără facebook. Asta am vrut să văd azi. Vă mulţumesc !

sâmbătă, 3 august 2013

81

Este varsta pe care o imbraca astazi mama ! Ii doresc din toata inima sa fie sanatoasa si sa ne bucuram impreuna de tot ce avem !
LA MULTI ANI, MAMA !
SI ORHIDEE OLANDEZE IN DAR, PE CARE NU I LE-AM PUTUT ADUCE DECAT ASA.....



miercuri, 31 iulie 2013

VACANTA ACTIVA

Promit sa revin aici, cat pot de repede, in binemeritata si multasteptata vacanta.

joi, 9 mai 2013

URARE PENTRU ABSOLVENTII 2013




La 9 mai 1502, Cristofor Columb pornea în a patra şi ultima călătorie spre "lumea nouă". Oriunde aţi călători, amintiţi-vă mereu sfatul pe care l-a primit cand a pornit în prima dintre aventuri : " pluteşte drept înainte....şi dacă Pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va creea înadins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala".
Şi dacă, navigând poate pe un vas de croazieră nu găsiţi portul potrivit în care să debarcaţi, nu uitaţi de unde aţi plecat. Reveniţi pe Pământ. Nu disperaţi. Aici circulă trenuri...Şi dacă în gara voastră n-a oprit încă un tren sau dacă aţi ajuns când tocmai pleca sau dacă aţi aşteptat şi nu a mai venit, nu disperaţi...Aveţi şansa să zburaţi. Şi vă doresc să zburaţi...

Toate gândurile bune pentru toţi absolvenţii 2013, dar cu unul mai multe pentru ai mei !

joi, 25 aprilie 2013

Bine te-am gasit, Olanda!

Am evadat la propriu intr-o lume noua. E multa liniste, ceea ce cautam de multa vreme. E greu departe de casa, pentru ca mi-e dor de ce e acolo important pentru mine...Exista in lumea asta liniste. Se poate, deci ! Exista in lumea asta relaxare. Deci, se poate ! Exista in lumea asta respect si cumintenie sufleteasca (nu stiu ce o fi asta, dar asa mi-a venit sa scriu). Aici lumea canta pe strada (in surdina bineinteles), fluiera, se zambeste mult...Lalelele zambesc ca si cum cineva ti-ar ura "Bun venit !". Tara e in sarbatoare. Se pregateste intronizarea....Ce moment istoric....Ce sansa a vietii mele. Toate gandurile bune de aici, din Haga !

luni, 25 martie 2013

LA MULTI ANI, COPILE DRAG !

Nu-mi gasesc cuvintele la timp ca sa-i transmit cat de mult o iubesc... As inventa cuvinte pentru ea, dar as spune mereu acelasi lucru. E copilul pe care si l-ar dori orice parinte. E minunea din viata noastra. E IOANA ALEXANDRA, copilul nostru drag. LA MULTI ANI, COPILE DRAG ! Mami&Tati

vineri, 15 martie 2013

Viaţa ca un fir de aţă

A trecut o săptămână de la un eveniment care m-a intristat si care, pentru a câta oară m-a făcut să înţeleg că suntem neputincioşi în faţa unor situaţii. Că oricât de mult am vrea să ajutăm, să schimbăm ceva, nu este posibil mereu. Am cunoscut suferinţa unui om care suferea vazându-şi tatăl suferind. L-am văzut plângând de nenumărate ori de neputinţa care îl copleşea. Ştiam că n-am să-l pot ajuta decât cu câteva cuvinte de încurajare. Mi-a cerut ajutorul şi i l-am dat, atât cât am putut eu. Era împovărat de situaţia tatălui şi se lupta cu timpul pentru a termina cu bine ceea ce începuse cu câţiva ani în urmă. Se pregătea de finalizarea studiilor şi i-a promis tatălui că se va face inginer. A venit plângând şi mi-a spus că nu mai vrea decât să-l facă fericit pe tatăl lui. După susţinerea proiectului de diplomă a plecat în grabă la spitalul unde îl aştepta tatăl cu veşti. I-a spus că a terminat, că e inginer, că totul o să fie bine...Tatăl primise vestea cea mare.Era fericit. Fiul era dărâmat de durere. Nici nu s-a putut bucura. Nici nu a avut timp. Până seara, tatăl s-a stins. Ca un fir de aţă.

sâmbătă, 16 februarie 2013

SĂNĂTATEA LA CONTROL

Am intârziat puţin cu alte postări pentru că mici probleme de sănătate m-au ţinut ocupată. Mai am câte ceva de pus la punct şi gândul că am o mică vacanţă săptămâna care urmează, m-a făcut să mă relaxez oarecum. Aşa că am privit îndelung televizorul, ceea ce nu mai făcusem de mult, şi printre ştirile care zguduie pământul la propriu, am ascultat azi una care m-a scos din minţi şi m-a făcut să aştern aceste rânduri.Se anunţa sec că nişte ziarişti au pus la cale să ducă spre analiză, la două laboratoare din România, două probe care ar fi trebuit să fie de urină. Doar că ei au pus într-un recipient bere şi în altul suc de mere. Şi preţul unei analize era de 20 lei. Şi, aşa cum sigur au prevăzut, AU PRIMIT BULETINE DE ANALIZĂ ! Mi se pare inacceptabil o astfel de situaţie şi pedepsele pentru asemenea INFRACTORI nu trebuie să fie uşoare. Asta îmi aminteşte de anii de liceu, când am făcut practica într-o unitate spitalicească, la un laborator de analize. Şi-mi amintesc de o asistentă care încurcase nişte rezultate şi ne ruga să nu-i spunem şefei....Bineînţeles, noi am "turnat-o". Poate atunci o fi greşit prima dată, aşa m-am gândit tot timpul. Cum să îndrăznească cineva să-şi bată joc de oameni ? Cum să eliberezi buletin de analiză pentru bere ? E clar că analizele nu se fac şi rezultatele se dau din burtă. Depinde de vârsta pacientului.Şi dacă nu eşti trimis de medic, ci vrei tu să mai "controlezi" urina, rezultatul oricum e bun. Şi asta e o ştire verificată. Şi pentru că nu era de ajuns că mă confruntasem chiar eu cu o problemă medicală şi mama mea a avut nevoie urgentă de un control medical. A trebuit să o vadă un specialist despre care, deocamdată, nu spun decât că, deşi eram într-o clinică privată şi costul consultaţiei este mult prea mare şi-a permis : să întârzie la cabinet, să consulte fără să poarte halat, să vorbească la telefonul mobil cu copilul şi să termine consultaţia în zece minute, cu tot cu convorbirea privată. Mie chiar mi-e jenă de ruşinea unora. Şi nu vreau să generalizez, pentru că există în lumea asta un OM care mi-a salvat viaţa. Şi mai există un OM care o menţine în formă şi pe mama mea. Dar sunt atât de rari oamenii ăştia. Cine trebuie să meargă cu SĂNĂTATEA LA CONTROL ?

luni, 7 ianuarie 2013

De Sf.Ioan

Ca in fiecare an, le doresc IOANILOR mei (fiica şi soţul) multă sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor ! LA MULŢI ANI ! Mami

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

ROMAN ROMÂNESC

Trist inceput de an...A plecat dintre noi un OM pe care o tara intreaga l-a admirat, cel putin. Am urmarit, cateva ore bune un "spectacol" pe care l-am deslusit abia cand s-a terminat. Traim intr-o lume inca deformata, suspicioasa, neputincioasa pana la urma. As fi vrut sa fie altfel PLECAREA. Am demonstrat, ca popor, ca inca mai avem de lucrat. De lucrat la multe capitole ale romanului romanesc. Mai sunt de facut multe corecturi. Mai este de pus o erata la final, pentru ca, uneori, am stiut sa reparam raul. Rau pe care, din pacate, tot noi l-am facut. Cand vom termina ROMANUL ROMANESC, abia atunci il vom putea publica. Pana atunci ramanem fara valori. Pentru ca ele, valorile, nu mai au timp sa participe la sarbatoarea lansarii. Trist...Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei ce au plecat, oriunde s-ar afla !