CONSTANTA BUZEA
(29 martie 1941-31 august 2012)
(29 martie 1941-31 august 2012)
Şi poezia e un somn
Şi poezia e un somn
Din care nu te mai trezeşti
Cu ochii largi deschişi sub mări,
Visînd la spasmele lumeşti,
Cu perle pleoapele plîngînd
Sărate buzele albeşti,
Nefericit, înspăimîntat
Printre comori piratereşti,
Păreri de rău că nu-nţelegi
Mişcarea gurilor de peşti,
În calmul monştrilor sorbit,
Măcar astfel să te fereşti,
Fără să fii de tot primit,
Nici înecat, nici viu nu eşti,
Să poţi trînti o poartă grea,
Să tragi perdele la fereşti,
Şi poezia e un somn
Din care nu te mai trezeşti.
Şi poezia e un somn
RăspundețiȘtergereDin care nu te mai trezeşti.
Frumos spunea d-na Constanta! Salutari din Vrancea, draga mea!
Ce momente triste de a comunica cu cineva drag, dar necunoscut. Intai Adrian Paunescu, apoi Ioana, acum Doamna Buzea...Trist, dar adevarat.
Ștergere