marți, 27 iulie 2010

Despre prietenie

Când eram doar cu puţin mai tânără, un coleg mi-a atras atenţia că folosesc mult prea des cuvântul PRIETEN. Aproape că m-a intrigat observaţia lui. Am analizat mult timp ceea ce făcusem şi spusesem atunci. Cu timpul, “prietenii” de atunci s-au cernut. Şi s-a tot redus numărul lor. Colegul acela a avut dreptate. Poate e şi vina mea. Niciunul nu mi-a spus că greşesc. Şi mai ales unde. Eu îndrăznesc să compar PRIETENIA cu MUZICA. Îi vrei aproape pe prieteni, ca atunci când vrei să asculţi o anumită muzică, la un moment dat. Nu poţi fi “sufocat” de prieteni. Şi vorbesc aici de cei adevăraţi. Prietenul e cel care te ascultă când ai chef să povesteşti, dar care, a doua zi, ştie exact ce i-ai spus. Cel care uită nu poate fi prietenul de care ai nevoie. Prietenul e cel care sau îţi spune tot, sau nu spune NIMIC. Prietenul e cel care are încredere în tine, nu cel care nu are. PRIETENIA e la tot pasul, depinde de noi când suntem dispuşi să primim “acordurile”…PRIETENIA se ascultă pe CD-playerul sufletului. Se trăieşte. Sau nu.
19 oct.2009

marți, 6 iulie 2010

Clepsidra

V-ati pus vreodata intrebarea daca viata noastra poate fi comparata cu o clepsidra? Eu ma gandesc ca da. Clepsidra e intoarsa, de cate ori vrem, pentru a ne arata cum se scurge timpul...Am in fata zilnic doua clepsidre care se “rasucesc” la comanda.....Simt uneori nevoia sa ma joc cu ele. Cred ca unii oameni se inseala in privinta noastra si “prind” in mainile lor viata noastra ca pe o clepsidra. E ca si cum ne-ar controla. Sau ca si cum ne-ar “dirija”. Sau ca si cum ar crede ca asa este. Si ne intorc de cate ori simt asta, pentru ca asa se simt ei mai bine. Si zambesc. Nu cred ca au dreptul asta. Cel mai bine ar fi sa dea cu ea de pamant. Ar fi o rezolvare, pentru ca oricat rau ne-ar putea face, voit sau nu, un singur lucru trebuie sa stie: nisipul suntem noi. Si oricat de mult ar sufla spre el, oriunde ne putem imprastia, dar tot noi suntem...Si nu disparem asa de usor...

2 feb.2010